S-a scris despre nenorocirea începută în SUA anului 2007 în urma problemelor din domeniul imobiliar și a fost un prăpăd care s-a întins la nivel planetar cu o viteză uimitoare. Au fost declarate falimente, a crescut numărul de șomeri și statele au fost obligate să ajute firmele definite drept strategice. În paralel, au fost tăiate veniturile populației și au fost mărite impozitele. Jurnaliștii se întreceau în a descrie catastrofa planetară în vederea obținerii de audiență și posturile de televiziune au avut o epocă de glorie financiară.
Realitatea a fost că n-a existat nici urmă de recesiune și a fost aceeași situație ca-n vremea Marii Crize Economice din perioada interbelică. Firmele cu capital au început o extindere rapidă la nivel regional sau mondial și au fost înlăturate companiile mici prin sufocare sau absorbție. A fost un război economic fulgerător și care a lăsat în urmă multe victime și amintiri de fabrici, magazine și bănci.
Strategiile de management și marketing au fost deosebit de eficiente și cazul Kaufland este cel care se poate documenta cel mai ușor pe baza datelor publicate în mediul virtual. Firma germană a avut directori care au observat că România nu are un comerț organizat modern și a început expansiunea care a constat în trecerea de la 28 de magazine în anul 2007 la 81 în 2012. A sporit și numărul de angajați până la 11.334 de persoane, adică dublu față de situația din 2007. A fost normal să crească și cifra de afaceri și cea mai mare enciclopedie virtuală prezintă că au fost 642 de milioane de euro la începutul recesiunii și s-a ajuns la 1.450 de milioane în 2012, an luat drept de sfârșit al turbulențelor economice majore.
Marile firme occidentale au reușit victorii deosebite pe frontul economic în timp ce și cele din Asia se consolidau. Conflictul continuă.
Sursă imagine: Wikimedia Commons