Anul 1940 a adus o izolare internațională a României și singura opțiune a conducerii de la București a fost alianța cu Germania, unica țară ce putea să sprijine militar trupele române împotriva invadatorilor sovietici. Berlinul era interesat de produsele românești, îndeosebi petrol, și oferea la schimb mărci, dar conducătorul statului român a considerat că moneda în vreme de război se devalorizează rapid și ar fi mai bine să se facă un schimb de mărfuri în vederea aducerii de calitate germană în România. Cum Al Treilea Reich era interesat să meargă fabricile, ideea a fost acceptată și trenurile au început să circule în ambele sensuri pline.
Anul 1941 a fost primul complet inclus în guvernarea Antonescu și ideile generalului au prins viață și pentru agricultură, domeniu ce fusese neglijat în perioada interbelică deoarece nu aducea venituri mari în timp scurt. Au început să sosească mașini agricole și s-a adunat până-n 1953 31.700 t. S-ar fi putut mai mult, dar erau ani de război și erau cumpărate cele necesare frontului. Oricum, era un pas înainte în ideea mecanizării agriculturii. Au mai fost aduse în aceeași perioadă și 6.000 t de unelte agricole, deficitul de metal din lumea satului fiind deosebit de ridicat.
Produsele lumii rurale erau greu de păstrat și transportat dacă nu erau prelucrate în mod superior în fabrici. S-a importat și pentru industria alimentară 3.100 t de mașini, ceea ce era un progres. Se puteau produce chiar delicatese ce aveau prețuri bune. Alte 6.100 t de utilaje erau destinate prelucrării materiilor prime din industria textilă și cea a pielăriei, fabricile de pantofi fiind insuficiente în România.
Aceste date statistice publicate de istoricul german Andreas Hillgruber demonstrează că regimul Antonescu n-a lăsat o grea moștenire autorităților comuniste, dar conducerea de la Moscova a avut grijă să treacă peste Prut materiale și utilaje, ceea ce a dus la o sărăcire a țării. A trebuit apoi să se facă industrializarea cu tehnologii sovietice învechite și obținute la suprapreț.
Sursă imagine: Adevărul