Frica de foame a fost, este și o să fie o obsesie a indivizilor speciei umane și o masă copioasă a fost dorită încă de prin pustiurile Africii, migrarea permanentă a comunităților fiind provocată de aceste necesități și pofte. Carnea de orice natură era pe gustul oamenilor și toate speciile de animale erau definite drept comestibile, dar cele ce consumau hoituri și alte mizerii au fost ocolite din cauză că provocau boli mortale. Descoperirea domesticirii unor specii de animale a fost o adevărată revoluție în stilul de viață și păstoritul a devenit o ocupație de bază prin care ierburile au fost transformate în rezerve de hrană aflate mereu la dispoziția crescătorilor. Viața a fost ușurată și prin obținerea altor produse de la animale, lâna, pieile, coarnele și oasele fiind necesare meșteșugarilor pentru a obține haine, unelte și arme.
Creșterea animalelor a fost o veche îndeletnicire și a comunităților din spațiul carpatic, bogățiile locale fiind o permanentă atracție pentru prădătorii veniți din toate zările. Au fost războaie sângeroase pentru apărarea teritoriului și situația s-a menținut până-n secolul al XX-lea.
Sătenii reușeau să crească multe animale, dar producția era diminuată de bolile infecțioase până când au fost descoperite vaccinurile în secolul al XIX-lea. Abatoarele s-au înmulțit pentru o prelucrare igienică a cărnii și pentru a face față cererii în creștere a populației din centrele urbane. Era un adevărat masacru printre animale și păsări pentru a satisface poftele clienților ce doreau un trai îmbelșugat și consumul de carne era o dovadă a statutului social.
Marea Criză Economică a lovit populația planetei începând cu anul 1929, dar afacerile din domeniul cărnii au fost într-o permanentă creștere în spațiul românesc. Sărbătorile religioase generau un adevărat genocid printre miei și numai în anul 1931 au fost sacrificați 866.477. Se adăugau 168.650 de oi și berbeci. Totuși, porcul rămânea principala sursă de carne și de produse grase pentru gătit. Au căzut sub cuțitele nemiloase 428.324 de suine, 6.259 de purcei fiind rezervați pentru cei cu posibilități financiare.
Carnea de vită era căutată pentru fripturi și 102.325 de vaci au ajuns să fie tranșate pentru creșterea nivelului de trai al locuitorilor din mediul urban. Sacrificarea vițeilor era mai interesantă din punct de vedere financiar, carnea fragedă fiind apreciată în mod deosebit. Au ajuns în abatoare 226.494 de exemplare.
Dacă în mediul rural nu era consumată în mod oficial, carnea de cal era căutată în mediul urban pentru prelucrare în mezeluri și 801 exemplare au fost sacrificate în anul 1931. Românii erau însă departe de gusturile altor popoare ce adoră mâncarea cu carne de cal și măgar.
Chiar dacă era o perioadă de recesiune, afacerile abatoarelor au continuat să genereze un flux de proteine și grăsimi pentru orășeni, ceea ce menținea o durată de viață mai mare decât cea a țăranilor.
Sursă imagine: Adevărul
