Istoria spune că în anul 1929 a izbucnit o recesiune din cauza prăbușirii bursei americane și apoi nenorocirea s-a întins pe întreaga planetă. Vinovat de acest dezastru a fost sistemul de producție capitalist, concurențial, care a generat prea multe produse pe piață și astfel a apărut o supraproducție ce a dus la închiderea fabricilor, șomaj și sărăcie. A fost o prăbușire a nivelului de trai card s favorizat extremismul și s-a ajuns la un nou război mondial. Marea Criză Economică a fost mama tuturor relelor. Această descriere a ajuns un adevăr științific de necontestat și a fost repetat la infinit de către istoricii obișnuiți să adore tezele lansate de către autori reputați.
Realitatea a fost complet diferită de ceea ce au dorit anumite centre de putere să inoculeze în creierul maselor că ajutorul unor intelectuali lipsiți de caracter și care adorau să avanseze social cu orice preț. Industria epocii duduia și erau transformați în fum minți de cărbuni pentru a se prelucra alți munți de minereu de fier până la nivel de oțel ce trebuia aliat cu mangan, nichel și crom în vederea obținerii unor aliaje rezistente. Legiuni de cercetători se ocupau cu căutarea de noi formule în vederea obținerii de mărfuri de calitate superioară.
Problema era că mărfurile speciale rezultate nu erau utile populației. Dimpotrivă. Nu exista în epocă un marasm economic, ci se manifesta o supraproducție de mașini de toate tipurile, dar acestea nu aduceau beneficii decât în unele centre industriale ce erau susținute artificial prin politici de stat. Iosif Stalin a dorit o industrializare rapidă, dar s-a ajuns chiar la o foamete cumplită denumită Holodomor tocmai în regiunile fertile ale Ucrainei. Explicația dezastrului economic nu avea vreo legătură cu sistemul de producție capitalist sau cu prăbușirea bursieră. Stalin a cerut intrarea în producție a unui mortier greu de calibrul 203 mm ce urma să fie cunoscut sub denumirea scurtă de B-4 sau porecla de Barosul lui Stalin.
Prototipul a fost realizat în anul 1931 și a fost testat intensiv până când s-a dat ordin să se treacă la producția de serie în două fabrici din Leningrad și Stalingrad. Au fost asamblate din cele mai bune oțeluri în perioada 1932 - 1941 1.011 exemplare de B-4 și nu se poate spune că uzinele mecanice n-au avut de lucru. Un istoric conservator ar spune că au fost prea puține, dar este o clasică manipulare. Este evident că nu se poate discuta de un marasm economic și fabricile livrau ceea ce cerea statul sovietic. Problema era că piesele de artilerie aveau o masă proprie de 17,7 tone și chiar de 19 tone pentru deplasare. Orice gură de foc grea este dificil de asamblat și necesită utilaje speciale și personal înalt instruit. Chiar oficialii sovietici au sesizat dificultățile deosebite și uzina din Stalingrad a avut mereu probleme cu îndeplinirea planurilor stabilite de Moscova.
Istoricii conservatori sunt greu de convins că recesiunea a fost provocată de acțiunile politicienilor care au început în forță acțiunile pentru pregătirea unui nou război mondial și aveau nevoie de tehnică superioară celei din prima conflagrație. Nu mai erau dorite lupte de tranșee și mortierul B-4 a fost conceput să se deplaseze pe șenile, dar tractarea pe distanțe lungi era realizată cu mașini șenilate tip Voroșiloveț de 15,5 tone. Era o dezvoltare spectaculoasă a industriei militare și un stat normal precum România Mare abia dacă putea să asambleze guri de foc de calibrul 75 mm.
Mortierul B-4 nu avea valoare fără muniție și necesita proiectile cu masa de 100 kg. Au fost concepute și muniții speciale pentru neutralizarea fortificațiilor din beton și acestea erau cu masa sporită până la 146 kg. Se subînțelege că erau realizate din oțel înalt aliat. Specialiști renumiți in domeniu au studiat compoziția metalelor și aerodinamica proiectilelor care au provocat o surpriză neplăcută militarilor finlandezi în Războiul de iarnă. Arma necesita cel puțin 15,5 kg de explozibil pentru propulsarea obuzelor spre țintă, dar n-au fost probleme cu livrările și nici cu umplerea proiectilelor.
Această înarmare exagerată a unui stat vast a generat un dezechilibru la nivel mondial, piața fiind lipsită de o masă mare de clienți. Statul sovietic nu cumpăra bunuri pentru locuitori, ci numai mărfuri ce puteau fi utilizate în industria militară. Iosif Stalin a fost cauza nenorocirilor din spațiul sovietic și nu numai.
Sursă imagine: Wikimedia Commons