Ziua de 9 august 1945 marchează neoficial sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial dar și sfârșitul vieții a peste 40.000 de oameni în orașul Nagasaki, port important și centru industrial al Japoniei. Așezat printre coline, Nagasaki era un amestec de cartiere rezidențiale alăturate de fabrici de armament și ateliere navale. Din păcate orașul avea să devină ținta a unei "reîncercări de pace" ar spune unii, a unei demonastrații de putere ar spune alții.
După bombardamentul asupra Hiroshimei de pe 6 august, atunci când s-a detonat prima bombă atomică într-un conflict armat cu rezultate catastrofale pentru Japonia, conducerea niponă părea să ia în calcul o posibilă negociere de pace mai ales o dată cu intrarea Uniunii Sovietice în război pe 8 august. Dar Statele Unite păreau de altă părere. În loc să lase timp pentru evaluarea efectelor și pentru începerea unor negocieri reale de pace, conducerea de la Washington a decis repetarea acțiunii, de data aceasta asupra unui alt oraș japonez.
Astfel pe 9 august 1945, un bombardier B-29 numit Bockscar a decolat cu misiunea de a lovi orașul Kokura, dar ceața a făcut imposibil bombardamentul. În aceste condiții, echipajul a schimbat planul și a ales al doilea obiectiv pregătit din timp: Nagasaki. Apărarea antiaeriană japoneză era deja depășită, iar avioanele de vânătoare nu au intervenit.
Bomba destinată acestui atac, Fat Man, era diferită de Little Boy. Funcționa pe bază de plutoniu-239 și avea o construcție mai complexă, fiind rezultatul unui uriaș efort tehnic în cadrul Proiectului Manhattan. La ora 11:02, Fat Man a fost detonată la aproximativ 500 de metri deasupra orașului, cu o forță echivalentă a 21 de kilotone TNT. Explozia nu a distrus complet tot orașul din cauza reliefului, dar zonele din apropierea hipocentrului au fost rase de pe fața pământului. Fabrici, șantiere navale, locuințe și spitale au fost pulverizate.
Se estimează că între 40.000 și 75.000 de persoane au murit imediat, majoritatea civili. Alți zeci de mii au suferit răni grave și au fost condamnați la o moarte lentă din cauza arsurilor și a radiațiilor. O parte dintre supraviețuitori au purtat toată viața stigmatul bolilor provocate de expunerea la material radioactiv.
Șocant este că, în momentul loviturii, Japonia era deja într-un proces avansat de prăbușire militară și economică. Blocada navală, lipsa combustibilului, distrugerea infrastructurii și pierderile uriașe pe front făcuseră inevitabilă capitularea. Documente și mărturii ulterioare arată că liderii japonezi căutau deja o modalitate de a opri războiul, însă Washingtonul dorea o demonstrație suplimentară a supremației nucleare, atât pentru Japonia, cât și ca mesaj indirect către Uniunea Sovietică.
Pe 15 august 1945, Japonia a anunțat capitularea necondiționată, iar pe 2 septembrie actul formal a fost semnat la bordul cuirasatului USS Missouri. Însă, pentru zecile de mii de victime ale Nagasakiului, pacea a venit prea târziu. Bombardamentul din 9 august rămâne controversat în Istorie, dacă chiar a fost necesar încă un bombardament pentru încheierea păcii sau dacă a fost și o demonstrație de putere rece a Statelor Unite.
Sursă imagine: Wikimedia Commons