Se spune prin popor că dictatorul comunist a fost un patriot adevărat, a făcut o patrie mândră, socialistă, și a dezvoltat economia. Mai supraviețuiesc nostalgici ce ajung la mormântul celui împușcat de oamenii crescuți în timpul guvernării în care se zice că se formau caractere deosebite. Cei mai mulți sunt însă cei care se conving unii pe alții că înainte era mai bine, că fericirea a fost adusă numai de cel care a fost în slujba Kremlinului încă de pe timpul lui Iosif Vissarionovici Stalin. Dacă sunt ascultați nostalgicii, ai impresia că pe vremuri a fost un fel de paradis terestru de tip ateist.
Anul 1965 a fost unul bun pentru neamul românesc și criminalul lider Gheorghe Gheorghiu-Dej a plecat în lumea umbrelor și puterea a fost preluată de Nicolae Ceaușescu, cel despre care s-a crezut că o să fie diferit de stalinistul mort. Era mai tânăr și nu prea era cunoscut de către observatorii străini și de popor. A dus o vreme de vânzare de lozinci și a simulat o apropiere de Occident și de popor. A fost doar o campanie de manipulare și a dat rezultate prin aducerea de tehnologie și credite pentru dezvoltarea fabricilor. Comuniștii nu puneau accent pe bani, dar au avut nevoie de arginții capitaliștilor pentru a pune în funcțiune combinatele enorme, cele ce generau producție de mare serie.
Nicolae Ceaușescu era un adept fanatic al ideologiei inventate de Karl Marx la jumătatea secolului al XIX-lea, dar nu era mulțumit de modul în care erau aplicate principiile susținute cândva de Stalin. Urmașii celui mort în martie 1953 au fost considerați prea liberali, prea blânzi, după ce au fost desființate lagărele de concentrare și au fost permise relațiile cu lumea capitalistă pentru obținerea de credite uriașe. O întreagă fabrică a fost cumpărată de la firma Fiat si s-a ajuns la modelul Lada. Conducerea de la București a colaborat cu compania Renault și a rezultat istoricul model Dacia. Totuși, noul lider ar fi vrut să vadă comunism adevărat, cu arestări în masă și cu lagăre de concentrare și exterminare. Dacă în perioada 1965-1970 au fost preferate vizitele mai scurte, anul 1971 a adus o schimbare radicală și o cădere în trecutul roșu.
Nicolae Ceaușescu avea la dispoziție avioane performante și se putea deplasa pe distanțe mari, chiar la nivel global. A descoperit că în Extremul Orient există conducători care aplică în cel mai dur mod tezele leșinate și luna iunie a fost rezervată acestei expediții ideologice. S-a ajuns pe 1 iunie 1971 în China și vizita a durat până pe 9 iunie. A avut o întâlnire cu temutul Mao, cel care a exterminat orice persoană bănuită de colaborare cu străinii sau de naționalism chinezesc. Revoluția culturală a distrus o bună parte din creația poporului chinez și a fost o dovadă că se poate șterge memoria unui neam numeros. A urmat o vizită în Coreea de Nord, statul în care totul a fost înghețat în trecutul stalinist, forțele de represiune și cultul personalității liderului de partid fiind caracteristicile regimului adus de tancurile sovietice. Au urmat vizitele oficiale din Vietnam și Mongolia, alte două state comuniste cu o represiune devastatoare împotriva celor ce nu erau pe placul celor din fruntea partidului de extrema stângă. Expediția de documentare politică s-a desfășurat în perioada 1-24 iunie 1971.
Erau multe de rezolvat în patria socialistă în vederea obținerii de rezultate în economie și astfel nivelul de trai să crească la valori deosebite. Nicolae Ceaușescu a hotărât că totul este planificat și trebuie doar să se documenteze astfel încât locuitorii din spațiul românesc să fie disciplinați și cu mintea spălată precum supușii lui Mao. Trebuia să fie formată armata lui Lenin. S-a produs și în România socialistă o revoluție culturală și s-a trecut dezvoltarea cultului conducătorului, elevii și studenții fiind obligați să repete zisele cugetări de valoare ale tovarășului Nicolae Ceaușescu în locul adevărului științific. Naivii zic că pe vremuri era învățământ performant, dar se mergea prea mult pe repetarea a ceea ce cerea partidul extremist în manualele unice pentru fiecare materie.
Anul 1971 a fost cel în care Nicolae Ceaușescu și-a dat arama pe față și a accelerat procesul de eliminare a valorilor preluate din lumea capitalistă, cultura fiind rescrisă după indicații de partid. Istoria a fost falsificată până a devenit o perfectă armă de manipulare. În plus, liderul comunist a preluat ideile represive din Extremul Orient și au fost aplicate până la prăbușirea din decembrie 1989.
Poporul român se hrănește cu iluzii despre existența unui lider politic care a iubit cu adevărat neamul și țara, numai Nicolae Ceaușescu fiind capabil să ridice o Românie mândră și puternică. Cum Istoria n-a fost o materie școlară prea plăcută, a fost normal să apară imaginea despre paradisul terestru din trecut. Puțini sunt cei ce știu cine a fost Kim Ir-sen. Acesta s-a pus în slujba lui Stalin și a început în 25 iunie 1950 un război devastator prin care locuitorii din Coreea de Sud să fie incluși în lagărul stalinist. Au urmat lupte timp de trei ani și a fost un conflict total, fără milă și îndurare. Aviația americană a bombardat fără milă așezările identificate drept obiectiv strategic și dispozitivele explozive au căzut până pe malul fluviului Yalu. Întreaga peninsulă a fost devastată și doar moartea lui Stalin a oprit fluxul de armament pentru comuniștii coreeni și conflictul s-a stins. Au fost doar oameni sacrificați pe altarul revoluției mondiale și o astfel de vărsare de sânge era dorită și de liderul venit de la Scornicești.
Nicolae Ceaușescu a iubit numai comunismul și a fost un dușman de moarte al românilor.
Sursă imagine: "Epoca Nicolae Ceausescu" de Gheorghe Ioniță