Istoricul din secolul al XIX-lea nu prea mai este citit în prezent pentru că a scris în mod prea erudit și nu are rost să mai folosim creierul pentru dezvoltare personală. Se mai poate zice că a trecut timpul și ideile omului de cultură s-au devalorizat în domeniul arheologiei.
Alexandru Odobescu n-a scris numai o carte pentru cei ce doreau să se specializeze în Arheologie, ci o lucrare fundamentală pentru înțelegerea evoluției omenirii. Referindu-se la Roma, savantul Alexandru Odobescu a scris că puternicii zilei din orașul de pe malul Tibrului au dus o politică agresivă și care era dusă împotriva civilizațiilor vechi. Armatele bine înzestrate au nimicit orașele cu un trecut măreț și au jefuit tot ce era de preț. Rămână lumea stearpă, goală și pustie, numai Roma să se înalțe mândră, puternică și avută, să devină cetatea fără seamăn pre lume! Aceasta pare să fi fost timp de sute de ani deviza conducătorilor din Cetatea eternă și multe ruine au rămas în urma leziunilor dezlănțuite.
Istoria s-a repetat cu alte așezări devenite centre de putere. Otomanii si-au mărit pretențiile de cuceritori ai lumii după ce au pus mâna pe Constantinopol, oraș în care sultanii au început să construiască clădiri mărețe cu ajutorul bunurilor prădate. Padișahul avea dreptul legal la 20 de procente din tot ceea ce se strângea prin jaf. Măreția orașului de pe Bosfor a fost ridicată prin spulberarea orașelor luate cu asalt de cetele turcești. La fel a procedat Viena, dar mult mai vizibil este în cazul Moscovei. Orașul țarilor și al liderilor comuniști a fost împodobit cu palate și catedrale aurite în urma campaniilor militare desfășurate pe două continente. O altă parte din beneficiu a mers spre Sankt Petersburg.
Omenirea n-a putut să evolueze și periodic se declanșează războaie pentru distrugerea statelor vecine, popoarele fiind despuiate de tezaurul material și spiritual pentru a fi definite drept inferioare și condamnate la sclavie veșnică în fața celor obsedați de putere.
Sursă imagine: Historia