Se spune prin cărțile de istorie contemporană că România a fost un stat agrar și care ar fi putut ajunge cel mult la nivel de agrar-industrial în perioada interbelică. Totuși, nivelul dezvoltării industriale era scăzut din cauza puterii reduse a capitalismului local, mulți din cei definiți drept membri ai elitei societății fiind pasionați să investească în obiecte de prestigiu și în trai de lux prin țări străine.
Totuși, patronii români doreau să cumpere mărfuri de calitate din țări cât mai îndepărtate, ideea dominantă fiind să găsească produse ieftine și bune. O sursă de produse industriale a fost SUA de unde au sosit în anul 1931 1.067 t de mașini, motoare și aparate pentru economie. Era prea puțin în raport cu potențialul economic al ambelor părți, dar cercurile de afaceri de peste ocean erau interesate de piețe mari, cu mulți locuitori. Achizițiile de tehnologie au continuat, dar s-au menținut reduse. Au sosit în 1938, cel mai bun an din punct de vedere economic, 2.478 t de mașini. Statistica românească nu spune despre ce anume a fost vorba, dar au contribuit la îmbunătățirea nivelului de dezvoltare economică.
Erau la mare căutare autovehiculele americane și s-a făcut un salt de la 488 t în 1933 la 5.217 t în 1938. Sosirea războiului a pus capăt procesului interesant pentru ambele părți, România cumpărând automobile și camioane Ford, multe asamblate chiar în București. Exista interes chiar pentru avioane ce erau revoluționare prin faptul că erau complet metalice.
România Mare începuse să fie cam prea mare și au avut grijă politicienii din cadrul Uniunii Sovietice să contribuie în mod decisiv la izolare și înapoiere tehnologică.
Sursă imagine: Colecția Vlad Capotescu
