Se spune prin cărțile de Istorie și Economie că în anul 1929 a izbucnit în SUA o cumplită recesiune în urma prăbușirii activității la bursă și a urmat o recesiune planetară, o consecință a acesteia fiind scăderea nivelului de trai al populației. A rezultat în cele din urmă un nou război mondial și totul a pornit de la viciile sistemului de producție de tip capitalist. Nici România nu putea să fie ocolită de recesiune.
Datele statistice ale statului român pentru anul 1930 nu surprind o situație catastrofală. Dimpotrivă. Au fost înregistrate 18.192.000 t de marfă transportate cu trenurile, în creștere față de precedenții doi ani. Cele 5.224.000 t de lemn de foc și de construcție reprezentau principala marfă transportată pe calea ferată sub aspectul tonajului, România fiind încă dependentă de sobele clasice și civilizația era dominată încă de materialele naturale ce generau clădiri ușoare și elastice în caz de seism. A doua bogăție a țării era reprezentată de petrol și derivate, masa acestora ajungând la 4.215.000 t. Era evident că societatea dorea să renunțe la combustibilul solid, poluant și greu de transportat și manipulat.
Creșterea populației urbane a dus la o sporire a cererii de alimente, produsele agricole fiind trimise și către porturi pentru export. Au fost cărate de către trenuri 1.814.000 t de cereale în afară de grâu. Acesta era trecut separat și masa a fost de 586.000 t. Se adăugau 423.000 t de produse rezultate din funcționarea morilor, făina și mălaiul fiind cerute pe piața internă.
Circulația mărfurilor în România Mare s-a dezvoltat în anul 1930 și indica o sporire a cererii din partea unei populații cu un nivel de trai din ce în ce mai bun.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
