Ziua de 24 februarie 2022 a fost o mare surpriză pentru conducerea de la Kremlin și a început să semene cu cea de 30 noiembrie 1939. A fost planificat un marș rapid și triumfal până la Kiev și a rezultat un război care generează pierderi cumplite, ascunse sub preșul anunțurilor despre victorii pline de slavă. Războiul, denumit operațiune militară specială, a început cu stocuri limitate de combustibil, alimente și muniții, stocurile fiind epuizate repede. A fost necesar un uriaș efort logistic pentru a menține trupele în prima linie și nici așa nu este acoperit necesarul de mâncare, apă, carburanți și chiar de muniții.
Un război poate fi comparat cu o adevărată tornadă ce aspiră oameni, bani și bunuri și afectează întreaga economie și societate. Conducerea de la Kremlin susține că nu sunt probleme în mediul de afaceri, dar trecerea fabricilor la o producție militară dereglează piața lipsită de multe resurse. Orașe întregi produc mijloace de distrugere sau nimic util pentru traiul zilnic. Loviturile ucigătoare ale apărării antiaeriene au reușit să scoată din luptă 120 de avioane de diferite tipuri, cele ce consumau mult carburant de calitate. Au fost distruse 33 de Su-34 și 7 Su-35, aparate deosebit de costisitoare și, teoretic, produse în număr mic. Epoca informatică pune accent pe calitate și mai puțin pe număr din cauza costurilor. Cheltuielile au fost amplificate de pierderile în elicoptere, 119 fiind transformate în metal contorsionat.
Mijloacele de zbor sunt grele, dar marea surpriză pentru Kremlin a fost consumul de muniții, stocurile din era sovietică fiind insuficiente și s-a ajuns la utilizarea de proiectile noi și la realizarea de importuri din Coreea de Nord. Au fost lansate împotriva țării martirizate inclusiv rachete hipersonice de tip Kinjal ce au o masă de 4,3 tone. Au fost folosite și modele navale de tip naval denumite Oniks, deosebit de scumpe prin calitatea electronicii de la bord. Masa este de trei tone și au fost folosite mai rar din cauza costurilor. Au fost de bază proiectilele reactive din modelul Iskander, care trebuie să fie racheta tactică de bază pentru lovirea de obiective precum depozite, concentrări de trupe, gări, aerodromuri sau centre de comandament. Nici acestea nu sunt ieftine, dar sunt mai greu de interceptat. Au 3.800 kg și prețul este de trei milioane de dolari. Puține state în lume își permit dezvoltarea de stocuri de rachete balistice și de croazieră de dimensiunea celui consumat de Moscova în mai puțin de trei ani. A fost utilă moștenirea sovietică și au fost trimise la sol și proiectile grele antiaeriene de tip S-300.
Armata rusă n-a făcut economie de muniție clasică sau reactivă și au fost folosite din plin lansatoarele multiple de rachete, cele ce au suferit și pierderi grele din cauza apropierii de linia frontului. Cele mai multe au fost de tip BM-21 Grad și 209 exemplare au fost distruse până-n 15 februarie 2025. Au folosit multe proiectile din moment ce pot lansa o salvă de 40 de lovituri. Chiar dacă erau moștenite din sovietica eră, costurile legate de transport și de muniția nouă au pus presiune pe economie. Puține state în lume își permit să întrețină o astfel de artilerie reactivă și pe care s-o folosească timp de trei ani.
Armata ucraineană a reușit să distrugă 15.386 mijloace de luptă până la 19 februarie 2025, dar acestea sunt numai cele ce pot fi dovedite cu imagini. Înseamnă mai mult decât o armată și ostilitățile continuă.
Au fost făcute calcule până la 11 februarie 2025 și a rezultat dispariția a 93.113 militari ruși pe bază de probe. S-a schimbat structura socială a Rusiei la nivelul întregii federații, populația masculină fiind oricum minoritară. Moscova nu crede în lacrimi și bărbații n-au valoare dacă nu luptă pentru plăcerile conducătorilor.
Visul de mărire al unui dictator nu poate să ducă decât la decădere economică, demografică și militară a propriului popor transformat în sclav ideologic pentru o iluzie de dominație mondială. Ideile lui Stalin omoară în continuare.
Sursă imagine: Wikimedia Commons