Masele sunt întotdeauna în căutare de conducători ideali, cei care au ținut cu poporul prin oferirea unor locuri de muncă și a unui serviciu cât mai bine plătit. Cum memoria socială este de scurtă durată, neamul românesc a ajuns la concluzia rapidă că numai Nicolae Ceaușescu a adus prosperitate și fericire. Chiar exista o economie performantă, cea care a permis realizarea plăților din contul datoriei externe și România socialistă a rămas fără restanțe către creditorii cei lacomi. Se trece peste detaliul care spune că oamenii nu aveau în epocă nici măcar pâinea cea de toate zilele. Mulțimile au idei puține, ferme și greșite.
Puțini sunt cei care știu și vor să înțeleagă cum a fost posibilă apariția unei imense datorii externe. Nicolae Ceaușescu n-a iubit vreodată poporul român, ci a acționat numai și numai în vederea realizării revoluției mondiale. Istoricul Petre Opriș a descoperit în arhivele secrete până la căderea dictatorului în decembrie 1989 date interesante, dar n-a făcut legătura cu nenorocirea economică.
Era anul 1972 și conducerea de partid a hotărât să trimită în Vietnam un întreg regiment pentru construirea de drumuri și astfel se poate afla că au plecat spre Asia de Sud-Est 180 de camioane și autobasculante. Terenul urma să fie prelucrat cu ajutorul a 30 de buldozere. Erau mașini absolut necesare pentru efortul de război al statului comunist împotriva forțelor americane și mijloacele mecanizate ar fi fost deosebit de utile pentru modernizarea drumurilor patriei socialiste, mai ales că forța de muncă a militarilor era ieftină și nici nu prea erau probleme legate de natura juridică a terenurilor. Statul făcea tot ce dorea. Oare câți kilometri de drum s-ar fi modernizat cu tehnica motorizată până la nivelul anului 1989?
Dictatorul de la București a făcut totul împotriva neamului românesc și a oferit astfel de ajutoare către un popor ce nu putea să sprijine cumva făcătorul de bine. A fost îndatorată România socialistă pentru a se lupta contra forțelor din statul care oferea credite regimului comunist. Jocul a mers o vreme, dar datoriile s-au acumulat și nici nu s-a mai primit tehnică performantă din lumea capitalistă.
Istoricul Petre Opriș a prezentat doar situația din anul 1972, dar livrările către Vietnam au fost permanente. România a contribuit serios la victoria comunismului în Indochina, dar poporul a suferit de foame și frig pentru a satisface fanteziile unui dictator sângeros.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 4/1967