Toate cărțile de istorie, comuniste sau din lumea liberă, amintesc despre faptul că 1938 a fost cel mai prosper pentru populație și mediul de afaceri din spațiul românesc, cel ce se dezvolta de erau invidioși vecinii ce aveau regimuri dictatoriale cumplite.
Nu există stat care să se dezvolte fără să întrețină schimburi comerciale cu popoarele vecine și în 1938 au fost aduse 820.602 t de bunuri din străinătate, cele ce mereu erau considerate de calitate superioară în raport cu ceea ce se fabrica pe plan local. România s-a schimbat la față prin sosirea a 383.917 t de fier și produse din acest metal, industria fiind prelucrătoare pentru obținerea de mărfuri din ce în ce mai complicate. Erau asamblate vapoare, locomotive, vagoane, tunuri și avioane. Transformarea unui metal rezistent implica folosirea unor mașini și utilaje noi, întreaga economie având nevoie de echipamente de calitate superioară. Au fost cumpărate 41.966 t de mărfuri industriale și motoare, cele ce se adăugau celor 40.585 t din anul precedent. Uzinele României se schimbau zi de zi la față. Au mai fost aduse și 20.062 t de alte metale și nemetale în vederea obținerii de mărfuri scumpe.
România Mare nu mai era un simplu stat agrar și începea să fie cel puțin agrar-industrial. Orașele mari erau deja în faza industrială și orașul București era un adevărat aspirator de materii prime pentru a furniza produse prelucrate în fabricile din ce în ce mai impozante prin dimensiuni. Dacă Moara lui Assan absorbea zilnic mari cantități de cereale, oferea la schimb făină, mălai, ulei, săpun, lacuri și chit. Uzinele Malaxa aveau nevoie de oțel pentru a realiza locomotive și vagoane. Existau și două fabrici de avioane. Petrolul și gazele se scurgeau pentru a pune în mișcare motoarele sau pentru încălzire.
România putea să fie invidiată de toți vecinii din moment ce dispunea de centre de producție fără egal în Europa de Est. Orașul Ploiești era o zonă industrială în care se desfășura un ciclu complet al petrolului. Erau sonde care extrăgeau țițeiul și apoi rafinării care-l prelucrau. Derivatele plecau prin conducte către clienți. Se produceau local și instalațiile necesare procesului industrial. Dacă este exclusă Uniunea Sovietică, o altă lume, România era singurul stat european ce dispunea de o astfel de organizare economică. Totuși, figurează doar ca un oarecare stat agrar spre agrar-industrial prin cărțile de istorie și economie.
Trebuie să mai fie schimbate interpretările despre trecut, ritmul de dezvoltare al statului din Carpați fiind unul deosebit de interesant cu ajutorul tehnologiilor străine ce erau importate din cele mai dezvoltate state. Achizițiile erau reduse la anumite mărfuri și se trecea la dezvoltarea exporturilor, ceea ce deranja afacerile la nivel planetar.
Surse imagini: e-nergia.ro
