Anul 1930 este cel care a făcut parte din perioada denumită Marea Criză Economică și populația o ducea din ce în ce mai rău. Industria nu mai mergea, construcțiile au fost practic oprite și prețurile produselor agricole au scăzut drastic. Era o recesiune cumplită ce plecase din New York și împiedica schimbul de mărfuri între state. A fost ceva care s-a manifestat până când s-a ajuns la un nou conflict mondial.
Clienții din România erau însă pasionați de tehnologie și au importat 34.949 t de utilaje, aparate și motoare necesare în economie și afacerile erau dezvoltate pe seama resurselor interne sau din import. Fabricile din țară primeau tehnică nouă și la fel se întâmpla în toate sectoarele economiei. Se înregistra o scădere în raport cu anii precedenți, dar era mai mult decât în 1925 și atunci se vorbea despre un proces de înflorire economică.
Utilajele importate în anul 1929, cel în care încă nu era resimțită cumplita criză, au avut o masă de 51.491 t și, în mod normal, trebuia să treacă un timp până când intrau în forță în producție. Statul român dispunea astfel de noi capacități industriale, se deschideau noi firme și se ajungea ca nevoile interne să fie satisfăcute pe piața orașelor prin valorificarea unor resurse locale și astfel banii să rămână în țară în mâinile burgheziei. Dacă se ține cont că mașinile industriale, mai ales cele ce includeau mult oțel de calitate, aveau o durată lungă de viață, era evident că s-a produs un fenomen de dezvoltare economică, mai lent decât în anii precedenți, cei în care s-a cumpărat excesiv de pe piețele internaționale și trebuia să se asimileze mărfurile strânse prin fabrici și gospodării.
Afacerile în România nu erau afectate de zisa recesiune, ci la nivel mondial se producea un fenomen de trecere a economiei pe picior de război și populațiile primeau din ce în ce mai puține resurse. Cum alte state se dezvoltau economic și nu mai importau bunurile industriale ale marilor puteri, s-a trecut la dezvoltarea armatelor în vederea impunerii cu forța a sferelor de influență. S-a ajuns astfel să se ia din sectorul civil și să fie consumat în domeniul militar, ceea ce însemna că se înregistrau ceva lipsuri pentru oamenii de rând. Elitele epocii aveau însă planuri de expansiune mondială și nu țineau cont de ce se întâmpla cu cei mulți. Elitele lumii, politicienii și oamenii de afaceri, au fost cei care au reușit să se pregătească și apoi să iște pârjolul universal prin acțiunile concepute timp de două decenii, accelerate fiind în mod deosebit din anul 1926. Dornici de putere și de avere, au reușit să distrugă ceea ce s-a făcut timp de decenii și chiar secole, dar apoi au avut grijă să șteargă vina prin inventarea termenului de Mare Criză Economică.
Surse imagini: Cluj.com
