În anul 1789 Franța se confrunta cu o criză economică profundă. Sistemul fiscal era inechitabil, populația săracă fiind afectată de creșterea taxelor. La acel moment, societatea franceză era împărțită în stări. Prima era reprezentată de cler, a doua de nobilime, iar a treia era alcătuită din meșteșugari, țărani, negustori și burghezi. Nemulțumirile Stării a Treia au dus la formarea Adunării Naționale care cerea diferite reforme. Au apărut atunci diverse zvonuri referitoare la o intervenție militară împotriva revoluționarilor, motiv pentru care mulțimea a hotărât să treacă la fapte. Parizienii au capturat armele din Hôtel des Invalides, iar ulterior s-au îndreptat spre Bastilia pentru a lua muniție, închisoarea având și rolul de a păstra elemente din arsenalul Parisului. La data de 14 iulie 1789 când a căzut în mâinile revoluționarilor, fortăreața mai avea doar 7 deținuți. Guvernatorul închisorii Bernard-René de Launay a fost capturat și ulterior omorât.
Bastilia era un simbol al tiraniei monarhice, iar căderea acesteia a arătat capacitatea parizienilor de a se opune opresiunii. Data de 14 iulie 1789 a simbolizat încheierea Vechiului Regim și începutul Revoluției Franceze. Deviza manifestanților „Libertate, egalitate, fraternitate!” a ghidat mișcarea revoluționară. Revoluția a fost una violentă, soldându-se cu 40.000 de decese și culminând cu ghilotinarea regelui Ludovic al XVI-lea și a reginei Marie Antoinette.
Căderea Bastiliei a rămas o sursă de inspirație pentru oamenii ce luptă pentru drepturi, subliniind importanța solidarității în confruntarea cu nedreptatea.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
