Al Doilea Război Mondial a început oficial la 1 septembrie 1939 și ostilitățile au incendiat Europa și apoi restul lumii. Marile puteri ale epocii au început pregătirile pentru supremație încă de la încetarea ostilităților din prima conflagrație în noiembrie 1918. Soarta omenirii a fost hotărâtă pe parcursul anului 1926 și a fost accelerată producția de armament greu, motorizat și un important consumator de petrol. Poftele conducătorilor au atras în conflict și statele mici, cele care au fost crunt lovite cu aviația și apoi jefuite de către învingători, cei care s-au autodefinit drept salvatori ai fericirii neamurilor.
Generalii americani au fost încântați de forța de distrugere a bombardierelor strategice și fabricile de peste ocean au primit drept misiune să livreze aparate B-17, concepute să fie Fortărețe zburătoare în lupta cu avioanele de vânătoare prin mitralierele de calibrul 12,7 mm. Modelul B-24 a fost conceput în vederea transportării unei cantități mari de bombe împotriva țintelor strategice. Experții americani erau obsedați de ideea de eficiență și au fost stabilite obiectivele esențiale pentru a scurta desfășurarea ostilităților. Rafinăriile din zona Prahova au fost considerate fundamentale pentru funcționarea mașinii de război germane. Rețeaua feroviară a Reichului a fost importantă în ambele conflicte mondiale pentru deplasarea de trupe și de armament, deci trebuia scoasă din funcțiune prin nimicirea infrastructurii și a materialului rulant. Industria de peste ocean furniza volume uriașe de combustibil.
Analizând situația căilor ferate din România, militarii americani au ajuns la concluzia că Gara de Nord și liniile de triaj din București erau vitale pentru aprovizionarea trupelor de pe Frontul de Est. N-a contat că în zonă se aflau cartiere populate ale capitalei. Au fost pregătite peste 300 de bombardiere care să atace în valuri sistemul feroviar bucureștean. Erau stocuri mari de carburant și de bombe, produse complicat de depozitat sau de dus înapoi în SUA. Era normal să fie utilizate în orice misiune.
Au căzut bombele pe țintă, dar a fost lovit în plin și orașul, ceea ce a dus la 2.942 de morți de toate vârstele și de ambele sexe. Schijele și dărâmăturile au provocat mii de răniți, plăgile fiind cumplite.
Generalii și apoi istoricii americani au încercat să demonstreze că se acționa altfel decât în cazul bombardamentelor naziste și că se făcea totul pentru limitarea numărului de victime civile și nevinovate. Planificatorii raidului din 4 aprilie 1944 au fost pur criminali din moment ce se lovea un obiectiv din preajma unor cartiere locuite. Se știa că lansarea bombelor nu se făcea cu precizie și nu contau sistemele de ochire definite drept sofisticate de pe bombardierele grele.
Asasinatul în masă poate fi demonstrat chiar prin ceea ce au scris experții americani înainte de Al Doilea Război Mondial. Sta scris în cartea If war comes că lovirea căilor ferate de la mare altitudine este dificilă și costisitoare. Mai mult. Echipele de reparații puteau să asigure refacerea liniilor în timp scurt în regiunile de câmpie și chiar puteau fi puse șine direct pe sol, fără costisitorul terasament.
Stilul de război al Aliaților a fost de o ferocitate ieșită din comun și s-a dus un război de exterminare a civililor prin raiduri de teroare declarate drept tactică și strategie militară. Conflictul a fost o permanentă luptă dusă împotriva civililor.
Al Doilea Război Mondial mai are încă documente păstrate în arhive secrete și încă n-a fost scrisă istoria completă a evenimentelor. Multe fapte au fost prea rușinoase pentru a putea fi prezentate publicului. Adevărul este o floare rară și încă nu se spune că războiul a fost pregătit intensiv din anul 1926. Trebuia doar o torță care să aprindă incendiul universal.
Sursă imagine: Wikimedia Commons