Copilul venit pe lume în localitatea Cocu a ajuns în mișcarea comunistă și a fost antrenat chiar de serviciile secrete staliniste, temutul NKVD. A fost apoi promovat ca om de bază al partidului unic, dar s-a stins din viață în anul 1973 la doar 69 de ani. Era tocmai vremea să se bucure de ceea ce strânsese în proprietatea personală împotriva căreia luptase o viață întreagă și nenorocise multe persoane.
Un document secret publicat de reputatul istoric Mihnea Berindei spulberă credința poporului român că pe timpul lui Nicolae Ceaușescu era ordine în țară și demnitarii nu erau interesați să fure precum hoții de politicieni de astăzi. Funcționării statului comunist au primit informații că este ceva necurat cu averea lui Constantin Doncea și s-a făcut o descindere la vila din Băneasa. Au avut un șoc când au văzut ce conține impresionanta clădire. Omul politic reușise să strângă opere de artă deosebit de scumpe cu care ar fi putut să deschidă un muzeu de nivel național.
Piesele de rezistență erau cele 213 tablouri realizate de cei mai cunoscuți pictori români (Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Camil Ressu etc). Se adăugau 36 de sculpturi valoroase și, chiar dacă era ateu convins prin ideologie, a colecționat 535 de icoane vechi, acestea fiind prețuite de autoritățile comuniste la numai 66.000 de lei.
Comunismului nu i-a plăcut să studieze, dar a alcătuit o bibliotecă impresionantă din 8.581 de volume și prețul acestora ar fi fost de 140.000 de lei.
Cercetările au continuat și alte minuni artistice au ieșit la lumină. Au mai fost identificate 26 de tablouri prin vila uriașă și pe la unele persoane din anturaj. Evaluatorii instituțiilor de artă și Miliția s-au întrebuințat serios pentru a face inventarul obiectelor prețioase acumulate de un singur conducător comunist prin mijloace specifice. Toate bunurile de artă au ajuns la instituțiile de specialitate din București.
Valoarea adevăratului muzeu alcătuit de Constantin Doncea s-a ridicat la suma de 2.290.000 lei, ceea ce era cu adevărat incredibil pentru perioada comunistă. Un apartament de lux pentru un demnitar de partid în centrul orașului București era prețuit la 200.000 lei.
Se constată că liderii epocii trăiau intr-un lux orbitor și nici nu se mai gândeau vreo clipă la ceea ce spunea ideologia oficială. Constantin Doncea a dispus de sume enorme de bani din moment ce și-a permis să blocheze lichiditățile în mulțimea de obiecte de artă ce cu greu ar fi fost vândute fără să bată la ochi. Liderul comunist a vrut să se asigure pe viață și dacă lumea utopică promovată de mișcarea egalitaristă s-ar fi prăbușit. A nenorocit mulțimi de români în numele ideologiei de peste Prut, dar a fost numai un profitor dornic de un trai bun. A avut totuși meritul că a adunat obiectele de patrimoniu și le-a păstrat în condiții destul de bune.
Cazul Doncea demonstrează că un demnitar al statului român nu are limite când vine vorba să strângă avere prin mijloace ilegale și a fost un fel de deschizător de drumuri pentru cei ce sunt la putere după 1989.
Sursă imagine: Comunismul în România