Se poate afla din presa clasică sau din cea virtuală că a început în anul 2007 o recesiune economică de o amploare deosebită, ceva ce nu se poate compara decât cu Marea Criză Economică din perioada interbelică. Aceleași consecințe au lovit societatea și nivelul de trai a fost afectat până când a provocat tensiuni sociale și politice greu de controlat și remediat de către elitele timpului.
Datele statistice din anii 2007-2012 nu confirmă această imagine catastrofală ce era descrisă cu mare plăcere de crainicii televiziunilor obsedate de audiență. Producția de automobile, autobuze și autocare a fost în anul 2000 de aproape 58,4 milioane de exemplare și afacerile erau înfloritoare. S-a ajuns în 2005 la aproape 66,5 milioane de unități și patronii din producție și vânzări erau niște fericiți nemulțumiți. Erau livrate în 2010 77,6 milioane, dar nu era bine. Alte 84,14 milioane au fost expediate în lume în anul 2012 și prețurile erau bune. Au fost asamblate și mașini de lux în număr sporit pentru a satisface cererea în creștere a îmbogățiților din Asia. Au fost consumuri bune de combustibil și populația tot a alergat în căutarea fericirii. Firmele ce oferă produse petroliere au avut profit frumos. Companiile de asigurări au beneficiat de încasări frumoase și multe sume au fost transferate în paradisurile fiscale fără să fie plătite impozitele pentru bugetele statelor.
Adevărul este că au fost afaceri uimitoare prin proporții, dar polul economic s-a mutat spre Extremul Orient și Asia de Sud, ceea ce face ca Europa și SUA să piardă masiv la capitolul încasări. Patronii au văzut în lumea cu mulți locuitori noul paradis economic și popoarele din care provin sunt trădate fără urmă de regret. Patriotismul mai este afișat de ochii lumii și al presei.
Sursă imagine: Wikimedia Commons