Planul Valev a fost acel document elaborat de Moscova și dur combătut de conducerea comunistă de la București, cea care nu dorea ca România populară să devină un ținut furnizor de cereale pentru lagărul socialist mai dezvoltat din punct de vedere industrial. Istoricii de după decembrie 1989 au fost încântați de acest eroism roșu și au promovat vitejia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej până la nivel de manuale. Tot românul trebuie să știe că a fost și un gest național în activitatea tovarășului adus la putere de renumitele tancuri sovietice.
Realitatea a fost că totul a fost o mare minciună prezentată într-un ambalaj ideologic, ceva prin care masele să fie manipulate și care să-i scoată la lumină pe cei care gândeau cam prea național. În plus, se făcea totul pe gustul unui grup de putere de la Moscova. Nu exista vreo legătură cu fericirea poporului român.
Economistul Emil Borisovici Valev, cel ce este mereu criticat, nici măcar n-a existat. A fost un geograf specializat în probleme economice și era doar un cadru universitar și așa a rămas. Acesta este un detaliu nesemnificativ în raport cu restul manipulării. S-a scris că se dorea distrugerea industriei socialiste, dar Valev a scris negru pe alb că trebuie să se facă industrializarea ținuturilor pentru a se obține mai multă producție-marfă. A scris în cel mai clar mod că acest proces trebuie să fie făcut în jurul combinatului de la Galați, cel care urma să livreze anual câte patru milioane de tone de oțel industriei constructoare de mașini, esența economiei comuniste. Apariția acestui gigant industrial ar fi dus la creșterea exagerată a orașului de la Dunăre și populația din Moldova și estul Munteniei ar fi fost concentrată în umbra furnalelor. Complexul era în construcție, dar era evident că urma să asigure o înviorare a comerțului internațional în interiorul lagărului socialist deoarece avea nevoie de minereu de fier și de cocs din spațiul sovietic. În schimb, urma să livreze produse din oțel necesare economiei colosului ideologic. Orașul Galați trebuia să fie copia la scară redusă a combinatului de la Magnitogorsk. Numai ridicarea acestui colos industrial era o dovadă că Valev dorea industrializarea României populare și tot ce s-a scris a fost dezinformare în pur stil comunist.
Emil Valev n-a scris ceva de rău la adresa economiei României populare și a spus clar în text că este de datoria oamenilor de știință să vină cu idei privind dezvoltarea industriei. Producția trebuia să crească în toate domeniile de activitate și învățământul superior trebuia să fie cel ce urma să ofere idei geniale. A fost însă victima manipulărilor venite din partea liderului comunist de la București, a scăpat de sancțiunile Kremlinului, dar a rămas criticat dur de istoricii de după 1989, cei care n-au citit textul și au crezut în cuvintele politrucilor ziși români. Nu s-a făcut diferența dintre oameni de știință și politruci, ceea ce a dus la răspândirea teoriilor din 1964. Este interesant de observat că numai Valev a rămas odios și nici măcar Hrușciov nu mai este criticat pentru ideile elaborate prin cabinetele secrete. Criticarea Planului Valev rămâne un exemplu despre cum poate fi falsificat adevărul prin plecarea de la un simplu articol de Geografie economică.
Sursă imagine: Historia