Istoricii români au ajuns la concluzia că statul german n-a ajutat suficient aliatul din Carpați în ceea ce privește aprovizionarea cu produse industriale și armament. Mai mult. Jefuia resursele țării și trimitea în schimb bijuterii din sticlă și ornamente de brad. Naziștii nu puteau să facă vreo faptă bună și s-a scris în acest spirit.
Istoricul Andreas Hillgruber a publicat o carte despre relațiile Germaniei cu România în perioada regelui Carol al II-lea și a lui Ion Antonescu și a pus în Anexe și date din anuarele statistice ale Reichului. Au ieșit astfel la lumină cât de mincinoși au fost cei care au scris masiv despre istoria contemporană pentru a obține funcții, bani și slavă. S-a spus că în anii de război a contat în mod deosebit uzinele de prelucrare a fierului, cel ce era prezent în toate armele. Al Doilea Război Mondial a fost conflictul militar în care alte metale au început să devină chiar mai interesante decât oțelul. Au fost expediate 1.380 t de produse din cupru și aliaje în perioada 1941-1943, o cantitate care ar fi contat în economia de război la realizarea de circuite electrice. S-au adăugat alte 500 t de cupru sub formă de bare, sârmă sau tablă. Era un material strategic și ar fi putut fi utilizat măcar la tuburile de cartușe de mitralieră, cele din oțel ducând la o proastă funcționare a armelor automate. Mitraliorii aveau grijă să păstreze lăzile cu muniție bună pentru situații speciale.
Berlinul a trimis către România și materiale de care ducea lipsă pentru a face față cererilor aliatului și în vederea acoperirii importurilor din spațiul carpatic. Cupru este un metal ce se găsește greu și se obține cu dificultate pe cale industrială. Reichul suferea din cauza insuficienței metalului roșcat, dar tot a trimis câte ceva către camaradul de arme. Nu aceeași situație a fost după 23 august 1944, atunci când aliații au știut doar să jefuiască oficial sau cu mitraliera.
Surse imagini: Wikimedia Commons
