S-a scris mult în perioada comunistă despre regimul burghezo-moșieresc și s-a spus că atunci nu era industrie și că numai regimul adus de tancurile sovietice la putere a făcut mult bine populației.
Anuarul statistic publicat în anul 1936 indică însă o transformare a României din punct de vedere industrial și pașii erau destul de importanți. Erau înregistrate 3.510 firme mari față de cele 3.487 din 1933. Saltul era vizibil în ceea ce privește numărul de angajați în aceste întreprinderi și aici s-a trecut de la 184.777 la 208.240 de persoane. Acestea aveau la dispoziție mai multe mașini ce erau importate din țări industrializate dezvoltate. Puterea motoarelor ajungea acum la 558.468 CP, ceea ce însemna o creștere serioasă de la cei 529.868 CP din 1933.
Cea mai bună situație din punct de vedere numeric era înregistrată în Transilvania, regiune unde se aflau 1.300 de întreprinderi, și era urmată de Vechiul Regat cu 1.347 de capacități de producție. Suprafața și populația erau mult mai mari în raport cu teritoriul unit la 1 decembrie 1918. Basarabia, ținut aflat prea aproape de Uniunea Sovietică, dispunea de numai 212 fabrici.
Fabricile au consumat materie primă și au realizat mărfuri din ce în ce mai scumpe și mai bune din punct de vedere calitativ. A fost un salt semnificativ în ceea ce privește valoarea bunurilor industriale și s-a trecut de la 34,94 la 41,83 miliarde de lei. Patronii din ramura prelucrătoare au reușit să obțină venituri frumoase și prin faptul că a scăzut valoarea materiilor prime și a combustibilului în raport cu anul 1930. A fost o mare victorie a celor ce erau în vârful industriei din spațiul românesc. Au fost menținute și salariile la valori reduse în raport cu începutul zisei recesiuni. Nici n-a contat că numărul de angajați a crescut.
Fabricile au consumat materie primă și au realizat mărfuri din ce în ce mai scumpe și mai bune din punct de vedere calitativ. A fost un salt semnificativ în ceea ce privește valoarea bunurilor industriale și s-a trecut de la 34,94 la 41,83 miliarde de lei. Patronii din ramura prelucrătoare au reușit să obțină venituri frumoase și prin faptul că a scăzut valoarea materiilor prime și a combustibilului în raport cu anul 1930. A fost o mare victorie a celor ce erau în vârful industriei din spațiul românesc. Au fost menținute și salariile la valori reduse în raport cu începutul zisei recesiuni. Nici n-a contat că numărul de angajați a crescut.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
