Istoricii de la București vor cu orice preț să demonstreze că a existat o perioadă denumită național-comunism și în care s-a dus o politică în beneficiul poporului român. Autorii caută cu disperare argumente în acest sens și o dovadă amintită mereu este păstrarea relațiilor diplomatice cu statul Israel după Războiul de șase zile. Generații de elevi au tocit această teză istoriografică.
Populația evreiască a fost, este și o să fie renumită prin pasiunea pentru comerț și acumulările de capital au ajuns să fie legendare. Nicolae Ceaușescu, cel mai mare patron din istoria poporului român deoarece controla producția, comerțul intern și extern, ar fi putut să dezvolte schimburile comerciale cu Tel Aviv-ul și astfel să plouă cu dolari la București. Anuarul statistic publicat în anul 1985 demonstrează că liderul de la București n-avea vreo urmă de interes să profite de menținerea relațiilor diplomatice și valoarea mărfurilor schimbate a fost de numai 330,2 milioane de lei valută, exportul fiind de numai 176,1 milioane în 1980. Chiar și traficul comercial spre Coreea de Nord ajungea la 334,5 milioane de lei valută.
Se observă din aceste date că Nicolae Ceaușescu a menținut degeaba relațiile diplomatice cu statul Israel din moment ce nu profita de capitalul existent. Mărfurile românești aveau căutare, dar liderul de la București intensifica relațiile cu lumea musulmană, exact ceea ce făcea și Moscova. Nu exista vreo diferență de gândire față de stăpânii ideologici.
Relațiile diplomatice au fost menținute deoarece se puteau afla informații din interiorul unui bastion al capitalismului. Era chiar foarte util pentru Moscova să existe acest cap de pod, dar economia socialistă n-a profitat de ocazie, Israelul având tehnologii avansate. Nicolae Ceaușescu nu era însă un partener de încredere din moment ce susținea mișcarea palestiniană cu generozitate, exact ceea ce dorea și Kremlinul. Era concurență cine să fie mai activ în domeniul distrugerii Israelului.
Autorii de manuale și de volume științifice trebuie să fie mai atenți când emit judecăți de valoare despre trecut și să termine cu teza că liderul de la București era patriot român sau național-comunist în formularea specialiștilor.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 35/1968
