Istoria a demonstrat că orice mare putere este într-o permanentă creștere și are nevoie de resurse naturale ce se pot obține foarte repede și cu costuri minime. China se confruntă cu cele mai mari probleme deoarece duce o politică planetară și a supra dezvoltat economia pentru a sufoca industriile din lumea capitalistă. A dezvoltat în mod deosebit forțele armate în vederea ducerii unui război la nivel planetar, renumita revoluție mondială. Nu există idei originale la Beijing, ci se văd principiile lansate de Stalin în ianuarie 1924 la moartea lui Lenin. Atât se poate!
Coreea de Nord este un stat mic ce a devenit dependent de relațiile comerciale cu puternicul vecin roșu. Phenianul susține că duce lupta pentru independență împotriva imperialismului american, dar se transformă în sclavul Chinei. Un astfel de teritoriu nici măcar aperitiv nu este pentru un Pantagruel economic. Mult mai interesantă este însă Mongolia, fostul imperiu al hanilor fiind o ruină a modelului socialist de economie. Are resurse, dar sunt greu de pus în exploatare și nici ca piață de desfacere prin populația rară nu înseamnă prea mult pentru un stat globalizat. Teritoriul de 1,564 milioane km² este puțin cercetat și rămâne o promisiune ce nu contează imediat în economia de tip prădalnic.
Războiul din Ucraina a fost o adevărată mină de aur pentru afaceriștii din Extremul Orient. Resursele Moscovei au început să se scurgă spre est în timp ce mărfurile occidentale erau înlocuite de cele asiatice. Fiecare zi aduce o dependență de stăpânul Li, cel ce va dicta cum o să vrea. Afacerile cu SUA mai limitează livrările de armament chinezesc, cel ce se află din belșug prin depozite și trebuie reîmprospătat. Războiul dintre slavi trebuie să țină cât mai mult pentru epuizarea fostei mari puteri, cea care acum este îmbrățișată de anaconda roșie în numele prieteniei. Chiar s-a ripostat pe 26 aprilie că se fac doar afaceri și nu există dorință de implicare în operațiunea militară specială. Se știe că poporul chinez este deosebit de xenofob din cauza unor experiențe istorice neplăcute și nu poate să promoveze o amiciție adevărată, mai ales că lumea rusească este prea liberală în raport cu ceea ce vrea Beijingul.
Luna aprilie 2024 a adus incidente în zona insulei Taiwan, prea frumoasă pentru a fi lăsată liberă. În plus, s-ar elimina un bastion american în regiune și s-ar pune mâna pe cea mai mare parte a producției de semiconductori. Capturarea intactă ar fi de dorit, dar este bună și distrugerea completă a tehnologiei ce asigură superioritatea occidentală. Taiwanul este un teritoriu mic și Beijingul pretinde cea mai mare parte din Marea Chinei de Sud și are permanent ciocniri cu forțele filipineze ce țin de arhipelagul Spratly și adevărate lupte fără arme clasice de foc se duc în zona unei epave ce aparține Manilei. Marinarii chinezi vor să ocupe cea mare parte a întinderii de apă ce are o suprafață de 3.500.000 km² și astfel ar vasaliza Vietnamul, Malaiezia, Singapore, Filipine și Indonezia. Ideea este să se obțină o trecere în siguranță pentru navele militare ale puterii comuniste în Oceanul Pacific și astfel Beijingul să se bucure și de mai mult prestigiu, totul dublat de tăria armelor. S-ar putea promova atunci mărfurile chinezești la prețurile dorite și ar fi eliminată concurența vestică la capitolele automobile electrice, panouri fotovoltaice și electronice. Există în prezent prea multe mărfuri la furnizori și deja unele firme au dispărut.
Extinderea spre sud ar permite un monopol asupra comerțului australian și nici India n-ar rezista presiunii chinezești. Se fac calcule de infiltrare în toate regiunile planetei și Ungaria, stat ce se zice că este condus de suveraniști, a semnat un acord să vină polițiști chinezi pentru a patrula în sezonul turistic în orașele aglomerate. Conducerea politică haotică de la Budapesta crede că înseamnă ceva la nivel planetar, este năzuroasă cu Uniunea Europeană, dar se închină singură imperiului totalitar asiatic.
China nu respectă vreo lege, se infiltrează prin comercianții ziși independenți și țese o adevărată plasă de păianjen pe toate continentele în timp ce se proclamă iubitoare de pace și de prosperitatea întregii omeniri. Sunt cumpărate firme cunoscute și cluburi sportive în timp ce economiștii tot susțin libera circulație a mărfurilor și piața liberă de orice intervenție a statelor. O mare putere de tip totalitar nu poate să fie decât cuceritoare și acum dezvoltă în continuare mase de tancuri și avioane pentru un război clasic, dar nu sunt uitate rachetele și dronele. Marele plan prevede extinderea glorie și construirea de portavioane pentru înfruntarea US Navy.
Beijingul a supraturat cursa economică și acum este obligat să ducă o politică de expansiune rapidă la nivel mondial înainte de epuizarea resurselor sau de luarea de măsuri de limitare a răspândirii mărfurilor chinezești copleșitoare prin cantitate. Este la capătul puterilor prin bararea tuturor cursurilor de apă, modificarea scoarței terestre prin realizarea unor imense lacuri de acumulare și prin exploatarea irațională a resurselor subsolului. Ridicarea de zgârie-nori a dus la presiune pe solul moale și orașele au început să se scufunde. Nu contează aceste detalii din moment ce orașele aglomerate produc mari cantități de mărfuri obișnuite și militare. Creșterea cererii de electricitate a dus la extinderea termocentralelor pe cărbune și sunt necesare chiar importuri de combustibil solid. Dezvoltarea traficului auto a dus la o aspirare a petrolului de către colosul asiatic, adâncurile Chinei urmând să fie epuizate în scurt timp. Exploatarea intensă trebuie să ducă la noi tasări.
Sursă imagine: Wikimedia Commons