Rusia a intrat în prima conflagrație mondială pentru a obține mai mult teritoriu și prestigiu, dar în istorie lucrurile evoluează pe principiul unde dai și unde crapă și în 1917 a început un proces rapid de dezintegrare pe criterii naționale. Ziua de 27 martie 1918 a adus un vot istoric și Sfatul țării a hotărât unirea cu România, drepturile minorităților fiind recunoscute. Anul 1918 a rămas drept cel al formării României Mari și a început o epocă de dezvoltare ce n-a fost pe gustul vecinilor plini de ură ideologică sau naționalistă.
Măreața operă din martie 1918 a fost stricată prin invazia sovietică din iunie 1940 și agenții poliției politice sovietice au avut liste cu cei ce urmau să fie executați în numele ideologiei de stânga. Mai mult. Execuțiile și deportările au mers până la nivelul locuitorilor de rând și s-a produs un genocid despre care a început să se scrie, dar arhivele încă ascund mizeria autorităților roșii.
Conducerea de la București a încercat salvarea fraților de peste Prut în iunie 1941, dar trupele sovietice au revenit cu și mai multă ură în primăvara anului 1944. Stalin era hotărât să țină pe vecie poporul zis moldovean sub jugul comunist și au urmat noi deportări. Granița pe Prut a fost bine ferecată, dar tot era prea puțin. S-a decis transformarea micii republici în teren de colonizare și au sosit valuri de ruși și ucraineni, mai ales în centrele urbane. Se proceda la o virusare a centrilor nervoși ai republicii. S-a ajuns la 600.366 de ucraineni si 562.069 ruși pe teritoriul controlat de la Chișinău. Slavizarea forțată părea să dea roade și mulți comuniști moldoveni au devenit supuși fanatici ai Kremlinului.
Evenimentele din 1991 au dus la dispariția Uniunii Sovietice și condițiile economice au devenit grele în ținutul ce nu mai reușea să vândă produsele pe piața rusească. A rezultat o puternică mișcare de emigrare spre Rusia și Ucraina, totalul celor două minorități etnice nedepășind 300.000 de suflete în anul 2014.
Conducerea de la Moscova țipă mereu că România vrea să alipească Republica Moldova, dar Kremlinul știe că acțiunea este imposibilă din mai multe motive. Există între Prut și Nistru ruși, ucraineni, găgăuzi și bulgari ce sunt iubitori de Rusia. Minoritățile nu adoră populația majoritară și sunt utilizate pentru subminarea ordinii într-o țară. În plus, Transnistria este plină de trupe fidele Moscovei și chiar de militari ruși. Ar fi o situație internațională gravă și interesantă: soldați ruși pe teritoriul Uniunii Europene.
Kremlinul a manevrat perfect din punct de vedere etnic pentru a avea populație de încredere în regiuni dominate de alte etnii și provincia de graniță a primit o atenție specială. S-a făcut totul împotriva ideii de unire și reprezentanții grupărilor socialistă și comunistă sunt fanatici adepți ai conducerii orașului înghețat.
Sursă imagine: Flickr