Iosif Stalin a fost acel conducător comunist care a scris clar în ianuarie 1924 că vrea să nimicească lumea capitalistă fără milă și îndurare. Atât putea un creier de fanatic să producă la nivel ideatic. Uniunea Sovietică a devenit un imens arsenal, economia fiind dezvoltată doar în domeniul militar, populația trebuind să se mulțumească cu ceea ce nu era necesar efortului de război. Conducerea de la Kremlin a dat suficiente dovezi că face totul împotriva lumii occidentale, dar mai existau politicieni din categoria idioți utili ce vedeau în Moscova un partener posibil pentru diferite colaborări în arena internațională. Era chiar un client generos pentru produsele de înaltă tehnologie și niciodată nu era loc de târguială. Patronii au fost întotdeauna încântați de Stalin și ar fi oferit totul celui care promitea să-i stârpească de pe fața planetei.
Marea Britanie avea probleme economice după terminarea războiului mondial și o sursă de venituri putea să fie Uniunea Sovietică, vastul stat ideologic având nevoie de tehnologie și mașini pentru refacere după șocul nazist. Conducerea de la Londra a fost de acord să vândă 55 de motoare cu reacție de tip Rolls-Royce Nene și Stalin a plătit. Partea britanică a fost de acord să instruiască tehnicieni sovietici în domeniul motoarelor de ultimă generație la nivelul anilor 1946-1947. Se promitea că noile sisteme de propulsie nu vor fi folosite în domeniul militar, dar aceasta a fost doar frunza de viță după care a fost ascunsă prostia englezească. Chiar dacă puteau să fie realizate avioane civile de transport, era evident că aparatele militare erau mult mai interesante pentru un stat totalitar, cel care pregătea mereu noi războaie de amploare. Specialiștii sovietici lucrau la copierea bombardierelor americane de tip B-29 pentru dezvoltarea unor flote aeriene care să acționeze la nivel strategic, dar aceste aparate cu motoare cu piston erau deja uzate moral. Trebuia ceva nou, revoluționar, și partea imperialistă a oferit de parcă nu știa de programul oficial de cucerire a întregii planete.
Inginerii staliniști au trecut la studierea propulsoarelor venite de la una din cele mai bune firme în domeniul motorizării avioanelor și ingineria inversă a dat rezultate rapide și uimitoare. Primul zbor al unui MiG-15 a avut loc la 30 decembrie 1947 și s-a constatat imediat că performanțele erau absolut superioare în raport cu avioanele cu elice sau de cele realizate cu motoare germane. Gânditorii militari britanici au considerat că grupul propulsor era slab pentru a intra în structura unui avion de vânătoare de superioritate aeriană. N-au anticipat însă gândirea sovietică dezvoltată de Stalin. Acesta cerea că totul să fie simplu, eficient și adaptat producției de mare serie. Piloții americani au fost surprinși de roiurile de MiG-15 și cu greu s-a făcut față noului venit în ceruri. Nu bănuiau că fabricile sovietice produceau în ritm de război mondial și s-a ajuns la un total de peste 13.000 de exemplare. Conducerea de la Moscova n-a trimis valuri de asalt aerian în Coreea deoarece erau formate noi și noi escadrile în vederea unor confruntări de amploare în Europa. Și sateliții din lagărul comunist primeau noi și noi aparate pentru că urmau să acționeze alături de Armata sovietică.
Mereu este loc de mai bine și motorul britanic a fost adaptat la produsele industriei sovietice. A fost și îmbunătățit pentru a face parte din MiG-17 și fabricile au livrat peste 10.000 de exemplare. Au fost periculoase în timpul conflictului din Vietnam împotriva puternicelor Phantom.
Conducerea de la Kremlin a demonstrat că mintea omului este deosebit de creatoare când vine vorba să inventeze mijloace de nimicire a militarilor și a civilizației chiar. Bombardierele erau apreciate de către generali și a apărut bimotorul Iliușin Il-28, încărcătura de luptă internă fiind de trei tone. Peste 6.600 de exemplare au fost livrate regimentelor de aviație din lagărul comunist în așteptarea zilei în care urma să înceapă marele război pentru a aduce victoria ideologiei egalitariste la nivel planetar.
Cum lecțiile Istoriei nu sunt suficiente pentru cei ce se consideră elita societății, livrările de tehnologie au continuat după 1991 și Rusia s-a simțit în măsură să înceapă războiul împotriva Ucrainei.
Sursă imagine: Wikimedia Commons