O idee valoroasă ce a existat permanent de-a lungul Istoriei în lumea militară a fost aceea de a combina puterea de foc cu mobilitatea. Progresul omenirii a făcut să fie din ce în ce mai ușor să produci arme cu o forță de distrugere masivă, problema era că puterea de foc creștea în același ritm cu mărimea și făcând mai grea manevrabilitatea sau mutarea pe câmpul de luptă. Lipsa de mobilitate anula în unele momente avantajele puterii de foc, dar s-au găsit rapid soluții, tunul fiind un exemplu excelent. Una dintre cele mai vechi realizări din domeniul militar, a apărut în sec. al XIII-lea în China și ca orice idee bună s-a răspândit rapid, dar primele modele erau mari și grele iar arma părea să-și fi găsit limitele în timpul Primului Război Mondial când tranșeele și fortificațiile au făcut imposibilă încercarea tunurilor clasice de a mai sparge liniile inamice ca odinioară. Cum nevoia e părintele inovației, 1915 a văzut un nou tip de tun, de data asta pe șenile cu trăgătorul în interiorul unei armuri blindate. Tancul.
Fenomenul asemănător pare să se întâmple mai nou și cu mitralierele, arme ce au înlocuit puștile clasice datorită vitezei lor de tragere si încărcării automate. Ultimii ani au văzut un nou mod creativ de a le folosi, mai precis atașarea acestora de drone permițând mitralierelor să-și îndeplinească scopul la înălțime. Deși dronele au devenit populare abia în ultimul deceniu pentru civili, au o istorie de aproape un secol în câmpul militar. Ideea de a avea un avion fără pilot pentru misiuni de spionaj sau atac era interesantă încă de când s-a inventat avionul, încercările de vehicule aeriene fără pilot datând de aproape un secol, primul prototip fiind dezvoltat de Charles Kettering în 1918 și s-a numit Kettering Bug. Însă prototipul nu a fost utilizat și abia A Doua Conflagrație Mondială a văzut prima dronă militară, Radioplane OQ-2, folosită pentru antrenamentul artileriei antiaeriene. A urmat Războiul Rece ce a dus la creșterea nevoii de informații pentru ambele tabere, o sarcină perfectă pentru noile arme ce puteau spiona adversarul fără riscuri umane, astfel apărând modelul Ryan Firebee pentru misiunile de recunoaștere dar și ca țintă pentru antrenamente. Primul conflict major când dronele au fost utilizate a fost în 1982 când Israelul a invadat Libanul și s-a folosit de vehiculele aeriene pentru strângerea de informații, iar după 2000 armata americană a folosit celebrele modele Reaper și Predator în conflictele din Afganistan și Irak.
Inițial doar ținte pentru antrenament sau unelte de spionaj, dronele au început să-și arate și avantajul ofensiv atunci când au fost combinate cu mitralierele, permițând atacuri mult mai precise asupra țintelor în mișcare și reducând consumul de gloanțe de care făceau abuz mitralierele simple. Puterea de foc combinată cu capacitatea de a strânge informații și a fi greu de doborât au făcut dronele să fie un avantaj extraordinar în lupte, iar Ucraina demonstrează perfect utilitatea noilor mitraliere zburătoare cu numeroase exemple de cum armata s-a folosit din plin de noile abordări de luptă pentru a ține agresorul rus la distanță. La scurt timp de la începerea invaziei de pe 24 februarie 2022, dronele Bayraktar TB2, oferite de Turcia, au ajutat la una dintre primele încleștări ale invaziei, Bătălia de la Hostomel, când au distrus mai multe blindate rusești. Același model de drone a ajutat și la scufundarea celebrului crucișător Moskva în aprilie 2022, fiind folosite pentru a depista locația navei. Noile arme au mai fost folosite și în Mariupol pentru recunoaștere, informațiile ajutând la organizarea apărării orașului. O altă utilizare interesantă a dronelor este lupta tip kamikaze, tehnică japoneză ce consta în avioane ce se prăbușeau intenționat în nave cu scopul de a provoca suficiente daune pentru a le scufunda. Tehnica funcționa, dar ducea la pierderea pilotului. Dronele în schimb pot fi sacrificate oricând, modelul american Switchblade dezvoltat de AeroVironment fiind utilizat în luptele Ucrainei. Modelul, suficient de mic pentru a încăpea într-un rucsac, este lansat dintr-un tub în blindajele inamice, moment în care i se detonează explosivul din cap.
Dronele au început să fie folosite serios abia în ultimele decenii, iar forța lor de atac plus spionajul pot oferi avantaje interesante unei forțe ce poate părea în dezavantaj. Ucraina s-a folosit de vehiculele aeriene fără pilot pentru a strânge cât de multă informație a putut despre invadator, informație care i-a permis să știe cum să reacționeze, când să atace și să se apere, și mai important cum. Atacurile aeriene permit distrugeri în liniile de aprovizionare și în blindate fără a se risca pierderea de oameni instruiți. Dronele doar demonstrează, la fel ca și tancurile, cât de utilă poate să fie mobilitatea și forța împreună și cum să întoarcă sorții războiului.
Sursă imagine: AeroVironment