Anul 1954 a adus înființarea unei noi companii a statului comunist și denumirea aleasă a fost TAROM, avioanele urmând să poarte pe aripile lor slava unui stat în curs de atingere a comunismului presupus triumfător. Compania era de stat, a fost finanțată din motive politice și nu putea să fie rentabilă. A rămas și după 1990 o adevărată gaură neagră pentru bugetul de stat.
Avioanele au fost achiziționate pe bani grei din lagărul socialist și erau o adevărată calamitate logistică. În plus, statul comunist organiza activități absolut neprofitabile. Astfel, a fost trimis un avion Il-18 să ducă personalul Operei române tocmai la Havana pentru spectacole de balet în anul 1966. Era o misiune care avea doar sens ideologic și poporul român nu obținea ceva din această inițiativă costisitoare. Un singur plin al rezervoarelor însemna un total de 30.000 l de combustibil de aviație, cel ce nu este ieftin și costa o avere. Nu sunt date despre consumul de carburant în această misiune, dar trebuie să fi fost cel puțin trei plinuri.
Conducerea de la București avea tot felul de fantezii politice și considera că trebuie să facă eforturi deosebite să promoveze comunismul în lume. Soarta locuitorilor din lagărul socialist le era complet străină celor ce se bucurau de putere și doar întrețineau masele pentru a avea ce să toace pe câmpurile de luptă ale revoluției mondiale. Românii de astăzi nu pot pricepe că liderii partidului unic de stânga au fost impuși cu tancurile sovietice și gruparea politică era o forță sângeroasă de ocupație.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
