Conducerea de la Londra a considerat esențială sprijinirea Uniunii Sovietice în lupta cu trupele hitleriste care au trecut frontiera la 22 iunie 1941 și a început să pregătească convoaie de vapoare pentru livrări masive de tehnică de luptă și s-a considerat că tancurile erau esențiale pentru ducerea de acțiuni ofensive in viteză. Anglia nu avea suficiente blindate pe front, dar ordinul politic a dus la găsirea de disponibilități de mașini noi pentru aliatul aflat în dificultate.
Au fost detașate în primele șase luni de război 145 de tancuri Matilda II, dar autoritățile de la Kremlin au considerat că a fost un ajutor nesemnificativ și așa a rămas în istoriografie. Totuși, este greu să faci rost de echivalentul unei divizii blindate germane. Trebuie să se înțeleagă că mașina oferită era cea mai bună din arsenalul englez și a fost un coșmar pentru militarii italieni în nordul Africii. Blindajul frontal de 78 mm era impenetrabil pentru tunurile lui Mussolini și Nicu armele obișnuite germane nu erau prea performante. Doar tunul antiaerian de calibrul 88 mm putea să fie un pericol mortal de la distanțe mari.
Mașina mai grea decât orice Panzer din epocă prezenta cusurul că era lentă în raport cu cerințele războiului modern, modelul fiind proiectat să însoțească infanteria. Se impunea trimiterea de mijloace motorizate rapide și strategii de la Londra au pus în vapoare 216 Valentine, ceea ce însemna o divizie completă.
Deplasarea în câmp tactic prin noroaie era greu de făcut și au fost expediate 330 de transportoare blindate Universal. Puteau să fie utile la deplasarea unor cantități de muniții, la tractarea unor tunuri ușoare sau la evacuarea răniților. Mașinile cu șenile ofereau posibilități de învingere a terenului dificil cu toate că nu aveau dimensiuni impresionante. Au fost muncitori disciplinați care și-au făcut din plin datoria.
Ajutorul oferit lui Stalin a contribuit la salvarea multor militari ai Armatei Roșii, dar s-a ales praful de forțele militare britanice din Extremul Orient. Dotate cu puține blindate și avioane depășite, batalioanele au fost nimicite sau capturate și astfel circa 130.000 de persoane. Se pune întrebarea dacă nu cumva Winston Churchill, premierul englez, a exagerat cu ajutorul pentru lagărul comunist și a provocat pierderi umane și materiale grele. Totuși, omul politic respectabil a dus o politică externă catastrofală și a făcut praf Marea Britanie, dar războiul s-a încheiat aparent cu o victorie a metropolei. Realitatea a fost că a epuizat financiar statul prin aprovizionarea Uniunii Sovietice cu tot ceea ce dorea Stalin. În plus, luptele pe două fronturi impuneau un efort financiar uriaș și numai prin împrumuturi din SUA s-a făcut față cheltuielilor.
Victoria din 1945 a fost echivalente cu un dezastru și Winston Churchill a fost un perfect agent comunist împotriva poporului englez. În plus, a nenorocit neamurile din Europa de Est prin înțelegerile cu Stalin.
Sursă imagine: Wikimedia Commons