Prăbușirea speculațiilor de la bursa din New York a dus în octombrie 1929 la o recesiune care s-a extins la nivel planetar și pe timp de un deceniu. A fost un prăpăd care s-a dezvoltat într-un nou război mondial. S-a spus că nu s-a dezvoltat economia, că fabricile nu mergeau și că afacerile au căzut. A fost un rău care n-a putut fi oprit de elitele timpului.
Realitatea din Anuarul statistic al României 1939 și 1940 era complet diferită de ceea ce promovează istoricii și specialiștii în Economie. Conducerea din România considera Londra drept un aliat strategic și o sursă de produse industriale de calitate. Adevărul este că au fost cumpărate mai multe mărfuri din arhipelag în anul 1934 și era o adevărată foame pe piața românească de astfel de produse. Au fost cumpărate 67.806 t și la prețuri bune. Mai lăsau și patronii englezi din pretenții în vederea creșterii cantităților exportate. Au fost luate 506 t de autovehicule în raport cu cele 220 t achiziționate în anul 1931. Au fost importate 1.402 t de utilaje industriale în raport cu cele 1.306 t din anul de referință.
Patronii români adorau fierul și lucrări din acest metal rezistent și au fost luate 12.222 t, mult peste cele 4.230 t din 1931. Erau căutate și alte metale și nemetale pentru industrie și s-a trecut de la 665 t la 2.033 t în 1934. Fabricile românești aveau nevoie de materie primă în cantități mari și cererea era în creștere. S-a scris că era supraproducție, dar se simțea o lipsă de mărfuri pe piață.
Importurile din Anglia au fost interesante pentru dezvoltarea economică a României și nu se poate spune că nu se producea în perioada zisă de criză. Dimpotrivă. Era prea multă cerere, dar istoricii nu pot renunța la tezele vechi.
Sursă imagine: NARA & DVIDS Public Domain Archive