Fenomenul economic a pornit dinspre New York în urma prăbușirii bursei și a cuprins treptat întreaga planetă. Au fost descrise cele mai mari catastrofe și economiștii, istoricii și jurnaliștii s-au întrecut cu povestirea unor aspecte cât mai devastatoare. Cea mai mare enciclopedie virtuală afirmă că a fost o prăbușire a activităților industriale din sectorul metalurgic și al construcțiilor de mașini. Orașele industriale au fost afectate în mod deosebit și activitatea în construcții practic a încetat. Ideea este răspândită în limbile de circulație universală și pare să ajungă adevăr științific.
Realitatea este exact inversă. O țară întreagă a avut grave probleme financiare și criza a fost descrisă pe larg și cu plăcere. Se spune că numai din cauza viciilor sistemului capitalist de producție și era dificil de înfruntat o astfel de furtună economică. Nici politicienii n-au reușit și astfel fabricile au fost grav afectate. Germania era pe marginea prăpastiei din cauza problemelor generate de dereglarea mediului de afaceri și populația era nemulțumită de democrație. S-a ajuns ca Adolf Hitler să profite și să ajungă la putere în ianuarie 1933. Populația a votat cu cel ce promitea că va realiza o dezvoltare economică și a ieșit regimul nazist din urne.
Problema era că fabricile funcționau și consumau cele mai bune resurse și energie din belșug. Foloseau și personal înalt calificat, costisitor, dar statul german investea cu hotărâre. A fost pusă în februarie 1929 chila vaporului Deutschland și nu era rău să fie construită o nouă navă, asamblarea fiind realizată tocmai în 1933. Un crucișător greu care purta numele statului trebuia să aibă dimensiuni impresionante și proiectanții Republicii de la Weimar au fost generoși și au pus oțel de blindaj gros până la 140 mm la turele. Corpul a fost lungit până la 186 de metri în vederea obținerii unei rezistente minime la înaintare, forța de propulsie fiind asigurată de opt motoare diesel cu o putere de peste 50.000 CP. S-a reușit obținerea unei bijuterii tehnice ce avea un preț exagerat pentru o economie încă afectată de plata despăgubirilor de război.
O singură navă este prea puțin pentru o putere industrială și a început asamblarea crucișătorului Admiral Scheer în iunie 1931. S-a trecut apoi la construirea lui Admiral von Spee în 1932 și cele două unități au fost finalizate în 1934 și 1936. Toate cele trei unități erau adevărate cetăți plutitoare prin turelele ce adăposteau câte șase tunuri de calibrul 280 mm. Chiar dacă erau cu un deplasament comparabil cu cel al crucișătoarelor grele, puterea de foc le ducea spre cuirasate. Au și fost denumite cuirasate de buzunar în lumea engleză.
Se vede din aceste trei exemple germane că industria nu stătea degeaba și nu era afectată de recesiune. Dimpotrivă. Exagerarea înarmărilor navale a dus la afectarea economiei în cel mai distrugător mod. Orașele cu arsenale au progresat, celelalte fiind afectate deosebit de grav. Cele trei vapoare au fost asamblate în orașele Kiel și Wilhelmshaven, porturi care s-au dezvoltat prin construcțiile militare.
Se poate pune acum întrebarea cât de mult o să fie repetată ideea că nu s-a construit ceva spectaculos și scump în deceniul care a urmat prăbușirii bursei din New York. Se pare că minciuna este adorată în continuare de către cei ce domină presa, știința și politica.
Sursă imagine: Wikimedia Commons