Ziarul de Istorie

Nr. 1708

Marea Criză Economică și primele semne din 1928

Ionel-Claudiu Dumitrescu 8 vizualizări

știre despre marea criză 1929

Istoricii din întreaga lume au descoperit, analizat și descris pe larg un fenomen economic devastator care a lovit în plin o lume ce progresase enorm după ce fabricile profilate pe armament au trecut la realizarea de bunuri cu destinație civilă. Untul lua locul tunurilor și transformarea era vizibilă la nivel planetar. Automobile, autocamioane, autobuze și avioane au început să apară peste tot și viața a fost accelerată. Mijloacele motorizate se răspândeau plecând din marile orașe occidentale spre restul lumii. Modelul economic occidental era atractiv și motorul era triumfător în transporturi și economie. Părea să fie din ce în ce mai bine, dar au început să apară unele semne de recesiune și uzinele mecanice n-au mai primit comenzi. Toate problemele au fost detonate de crahul bursier din New York, cel care a apărut la sfârșitul lunii octombrie 1929 și a făcut carieră istoriografică.

Istoricii au avut perfectă dreptate. Primele manifestări au apărut în creștere numerică în 1928, dar au mai existat fisuri vizibile încă din 1926. Conducerea de la Washington a fost deosebit de interesată de dezvoltarea puterii maritime în competiția cu celelalte forțe planetare și în 1928 au fost puse în șantier șase nave revoluționare prin caracteristici și au fost finisate în 1930 și 1931. Erau speciale și deosebit de costisitoare prin calitatea materialelor înglobate în structură. Se spune că au fost prea puține comenzi, dar întreaga economie trimitea spre șantierele navale tot ceea ce avea mai rezistent și performant.

S-a scris că uzinele mecanice nu funcționau și bugetele nu aveau bani, dar SUA avea în construcție șase crucișătoare grele din Clasa Northampton. Erau mașini militare ce ajungeau la o lungime de aproape 183 m și dispuneau de câte nouă tunuri de calibrul 203 mm, cele ce n-au fost realizate de industria stalinistă.

Vaporul militar era mult mai mic decât un transatlantic, dar era plin de instalații complexe ce necesitau personal numeros și statul trebuia să întrețină cel puțin 700 de marinari ce beneficiau de salarii frumoase și condiții bune de trai. Era deosebit de costisitor și Germania nazistă, renumită pentru programele de înarmare, n-a reușit să termine cinci unități din Clasa Admiral Hipper, cele ce erau mai mari decât rivalele americane, dar acestea erau dotate cu un tun în plus. Berlinul a rămas numai cu trei unități completate și nu se putea face un război mondial cu astfel de efective navale.

Adepții teoriilor clasice vor spune că nu erau suficiente șase unități pentru a afecta o economie înfloritoare și, privind la dimensiunile SUA, s-ar părea să aibă dreptate. În realitate, conducerea de la Washington începuse cursa înarmărilor mai devreme și în 1928 erau în lucru alte două crucișătoare grele din Clasa Pensacola. Au fost concepute astfel încât să asigure supremația artileristică în raport cu Japonia și fiecare unitate dispunea de câte zece tunuri de calibrul 203 mm. Au fost finisate în 1929 și 1930. Nu se poate scrie că industria grea ducea lipsă de comenzi și toate cele opt nave au fost întreținute cu grijă și modernizate până la declanșarea ostilităților din Pacific în decembrie 1941.

Istoricii și economiștii plângeau din cauza problemelor din industrie și muncitorii erau stresați să finiseze construcțiile metalice gigantice din cele mai bune aliaje de pe piață. Investițiile în mijloace de distrugere nu aduceau creștere economică și erau găuri negre în bugetul federal. Afacerile dintre firme și politicieni mergeau ca unse și au fost continuate.

Industria grea americană a primit de la autorități comenzi care au permis realizarea unei flote ce cuprindea 18 crucișătoare grele și doar Japonia a încercat să facă față competiției. N-a existat vreo problemă cu finanțarea operațiunii. Lupta pentru hegemonie mondială nu cunoștea limite și nu exista milă în această competiție bolnavă.

Flota militară a schimbat fața economiei prin folosirea de noi aliaje și, mai ales, prin adoptarea numai a petrolului pentru propulsarea cetăților plutitoare. Navele de tip vechi au fost casate sau au avut grupurile energetice trecute de la consumul de cărbune sau mixt numai la cel de combustibil lichid. Industria carboniferă a pierdut clienți de la an la an și astfel au apărut valuri de șomeri. Petrolul a dat o lovitură de moarte afacerilor cu cărbune, dar și electricitatea era cerută în cantități sporite.

Recesiunea a fost o manifestare a cursei înarmărilor și i-a afectat pe cei din categoriile defavorizate, dar regiuni întregi cunoșteau o dezvoltare economică accelerată. Istoricii au inventat un termen pentru a camufla pregătirile de război mondial și acum este greu de spus adevărul despre fenomen, mai ales că legiuni de savanți renumiți au elaborat teoria clasică și prestigiul contează.

Afaceriștii epocii au dat mari tunuri economice și au obținut averi frumoase. Elitele conducătoare erau din ce în ce mai obsedate de putere și de armament și din 1926 a pornit la vale un bulgăre exploziv și care a continuat în mod vizibil din 1 septembrie 1939. Al Doilea Război Mondial a fost dorit de către cei ce în public anunțau că fac totul pentru fericire și prosperitate, dar acționau exact în sens invers și s-a văzut ce pregătiri au fost făcute când se zice că era recesiune.

Al Doilea Război Mondial a devenit inevitabil din 1926, uzinele trecând la realizarea armelor noi necesare unui război planetar.

Surse imagini: Flickr

Nr. 1256 61 de vizualizări

Nagasaki și sfârșitul unui război

Ziua de 9 august 1945 marchează neoficial sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial dar și sfârșitul vieții a peste 40.000 de oameni în orașul Nagasaki, port important și centru industrial al Japoniei. Așezat printre coline, Nagasaki era un amestec de...

Mihai-Claudiu Sima 9 August 2025

Nr. 785 58 de vizualizări

Marea Criză Economică și producția de avioane în România

Marea Depresiune ar fi început în SUA anului 1929 în urma prăbușirii afacerilor la bursă și efectele s-au simțit la nivel planetar până-n 1939. A stat la baza unui nou război mondial fără milă și îndurare. Prăpădul economic a fost analizat de istorici...

Ionel-Claudiu Dumitrescu 18 August 2024

Nr. 840 36 de vizualizări

Televiziunea, adorarea dezastrului și umilirea poporului român

Televiziunile din România contemporană sunt cel mai mare dușman al libertății și este grav din moment ce sunt pline de persoane celebre și diplomele sunt de la cele mai bine instituții de învățământ superior. În realitate, sunt instrumente ce servesc...

Ionel-Claudiu Dumitrescu 1 Octombrie 2024