Mihai Eminescu s-a născut la Botoșani în data de 15 ianuarie 1850 și a primit numele de Mihail Eminovici.
Acesta este unul dintre cei mai importanți scriitori din literatura română, fiind numit „poetul național al României”. S-a remarcat prin numeroase scrieri precum „Somnoroase păsărele”, „Revedere”, „La mormântul lui Aron Pumnul”, dar în special prin „Luceafărul”. Opera este una dintre cele mai valoroase opere ale lui Mihai Eminescu, fiind unul dintre cele mai lungi poeme de dragoste din lume prin cele 98 de strofe. În această poezie este adus în prim-plan Hyperion, o ființă nemuritoare, care se îndrăgostește de o fată de împărat pentru care vrea să-și sacrifice viața veșnică.
Primul său poem a fost publicat la vârsta de 16 ani, intitulat „De-aș avea”, în care autorul își exprimă dorința de-a avea o viață împlinită alături de iubirea sa. Poezia reflecta idealuri romantice și melancolice, exprimând dorința de unitate și armonie între iubire și destin.
Genialitatea omului de litere s-a văzut și din modul în care a prezentat evenimentele trecutului național într-o epocă în care se considera chiar de către intelectuali români că nu exista o istorie a poporului român sau că este lipsită de strălucire. N-a reușit vreun istoric să descrie până astăzi mai elegant și mai plastic bătălia de la Rovine.
Eminescu s-a stins în 1889 pe 15 iunie, în urma unui diagnostic greșit dat de medicii români. Aceștia au presupus că are sifilis, dar cauza reală ar fi fost, de fapt, o boală cerebrală. Astfel, poetul a fost tratat cu mercur pentru sifilis, o practică frecventă la acea vreme, dar acest tratament a agravat starea sa de sănătate. Medicația greșită și cu doze mari a contribuit la deteriorarea rapidă a sănătății sale. Din păcate, creierul n-a fost păstrat tot din vina unui medic.
Așadar, Mihai Eminescu rămâne o figură emblematică în literatura română, continuând să inspire viitoarele generații prin profunzimea gândirii sale, puterea expresivității și viziunea sa asupra lumii.
Mihai Eminescu a reușit să demonstreze că limba română este melodioasă într-o epocă în care elitele timpului preferau să vorbească în franceză. Neamul românesc are potențial intelectual, dar conducătorii preferă să se închine în fața oricărei idei străine.
Sursă imagine: Ziarul Metropolis