Autoritățile comuniste au inoculate ideea că tot ceea ce a fost bine și bun în România a fost realizat după indicațiile venite pe linie de partid și populația repetă la infinit afirmația că înainte era mai bine.
Statul român și particularii au importat în anul 1939 numai din Germania 3.800 t de mașini agricole pentru mecanizarea muncilor grele din agricultură. Totuși, în gospodăriile mici erau necesare unelte obișnuite din fier și pe piață au ajuns 1.000 t de produse germane. Populația nu mai avea nevoie de produse din lemn, dar cantitățile reduse de metal impuneau păstrarea furcilor, a greblelor sau a carelor pentru realizarea muncilor agricole.
Materiile prime oferite de agricultură nu aveau valoare ridicată dacă nu erau prelucrate industrial și au fost cumărate 400 t de mașini pentru industria alimentară și cea a delicateselor. Există astăzi o hidrocentrală la Dobrești, pe Ialomița, care funcționează cu utilajele puse în uz în anul 1930. Orice investiție putea să revoluționeze un anumit sector al producției de mărfuri. Nu exista o intenție de transformare a României în stat agrar.
Ar fi fost nevoie de foarte mult fier pentru revoluționarea agriculturii, dar marile puteri se pregăteau încă din 1919 de un nou conflict mondial și furnalele livrau fierul necesar prelucrării în armament sofisticat. Nici Germania nu făcea excepție de la regulă, dar arespectat contractile încheiate înainte de începerea ostilităților. Livrările către România au fost similare cu cele din 1938 și mai mari decât cele 2.900 t din 1937.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 4/1945
