S-a scris multă vreme că războiul mondial a fost provocat de centrul de putere de la Berlin și nazismul a fost o ideologie totalitară criminală pe care statele învingătoare au condamnat-o pentru totdeauna. Istoricii, mai ales de stânga, au pus accent pe pericolul nazist și Adolf Hitler a devenit un adevărat panaceu pentru a rezolva orice problemă economică, socială, politică, militară și de relații internaționale. A devenit un adevăr istoric și este repetată în presă, documentare și în studiile de specialitate.
Un program politic din ianuarie 1924 este mult mai interesant pentru a înțelege cine a distrus fericirea planetei. Iosif Stalin a spus atunci că misiunea Moscovei este numai și numai revoluția mondială sau cucerirea planetei cu orice preț. Toată populația avea calitatea de sclav ideologic și trebuia să muncească pentru înarmare Armatei Roșii și pentru formarea marilor divizii. Industria a fost ridicată pentru creșterea nivelului de trai, dar uzinele uriașe asamblau tancuri și avioane pentru operațiuni în adâncimea dispozitivului inamic. Altele asigurau munițiile necesare neutralizării pozițiilor de foc.
Templul războiului s-a mulțumit la început numai cu acțiuni de subminare a lumii capitaliste și au fost găsiți adepți fanatici și mulți idioți utili. Aparenta prietenie a fost menținută pentru a se face rost de tehnologie industrială și militară la nivel înalt. Situația s-a schimbat radical în 1936 și trupele cu steaguri roșii au început să comită atrocități în numele ideologiei de extrema stângă în Spania. Proiectul a eșuat, dar a apărut o situație internațională interesantă în august 1939. A fost încheiat Pactul Molotov – Ribbentrop și a izbucnit un nou război mondial. S-a dat vina pe Germania, dar Uniunea Sovietică a ocupat teritorii de la Polonia, Finlanda, România, Cehoslovacia și Germania. Au fost complet ocupate și integrate Estonia, Letonia și Lituania. Au fost întoarse armele spre est și au fost preluate teritorii de la Japonia.
Iosif Stalin nu era mulțumit că nu si-a atins obiectivul ideologic în cursul conflictului mondial și a ordonat continuarea politicii de înarmare cu noi categorii de armament și a inițiat conflicte în Grecia și în Berlin, dar situația a fost salvată de forțele americane. Dacă zidul din Occident a rezistat, Kremlinul a dat drumul tancurilor în Coreea în iunie 1950 și tot sosirea forțelor americane a dus la oprirea ostilităților în 1953.
A urmat o perioadă de haos după moartea lui Stalin, dar a fost sprijinită masiv luptă comuniștilor din Vietnam împotriva forțelor definite drept imperialiste și trupele SUA au fost obligate să se retragă din Indochina pentru a se mai face un experiment comunist în cele trei țări din regiune cu ajutorul Moscovei și al Beijingului.
SUA a fost obligată să ducă o politică de îndiguire a poftelor stăpânilor roșii de la Kremlin. A fost obligatorie izolarea Cubei după 1961 și pentru a elimina pericolul reprezentat de rachetele nucleare amplasate pe un adevărat portavion împins în largul coastelor americane. Africa și Orientul Apropiat au fost teritoriile unde erau testate cele mai moderne arme pentru atingerea scopului suprem. Au fost trimise arme AK-47, lansatoare de grenade, tunuri, tancuri și avioane în Somalia, Etiopia, Libia, Mozambic și Angola. Mult mai interesante erau însă Egiptul și Siria pentru că erau aproape de o aortă a comerțului mondial, Canalul Suez fiind o rută deosebită pentru petroliere. Luptă împotriva Israelului era și o cale pentru testarea voinței Occidentului liber de a riposta împotriva unei agresiuni. Frontul a rezistat și a fost căutată altă cale de rupere a digului vestic și în 1979 trupele speciale au fost trimise să deschidă drumul tancurilor în Afganistan. Operațiunea a decurs perfect în faza inițială, dar a urmat împotmolirea într-o luptă de gherilă, opozanții primind armament de la statele musulmane, de la SUA și de la China. Trupele sovietice au ajuns într-o fundătură muntoasă și drumul spre Oceanul Indian a fost barat în timp ce se înregistra o hemoragie de oameni și de tehnică militară.
A fost absolut normală retragerea din 1989 și Mihail Gorbaciov a încercat să ducă o politică de prietenie cu Occidentul pentru a avea noi și moderne utilaje, dar fabricile de armament lucrau din plin și după ce s-au prăbușit regimurile comuniste din statele vasale în 1989.
Uniunea Sovietică s-a prăbușit în 1991 pe fondul apariției unor noi centre de autoritate ce se bazau pe valorile specifice naționaliștilor locali. S-au rupt de fostul imperiu regiunile unde populațiile locuiau compact, ceea ce n-a fost pe gustul Moscovei. Au fost menținute trupe pe fostele frontiere și baze militare în fostele state, dar procesul de desprindere este de neoprit fără o deosebită vărsare de sânge. Tancurile sovietice, botezate ruse, au fost trimise de două ori în Cecenia și în Georgia.
Au fost simple antrenamente pentru o operațiune militară specială: invadarea Ucrainei. A început întâi cu ruperea unor felii din țara vecină și la 24 februarie 2022 au început ostilitățile pentru ocuparea unui adevărat rezervor de resurse ale solului și subsolului. În plus, erau multe fabrici interesante pentru producția militară. O ocupare rapidă a teritoriului ar fi asigurat și o populație numeroasă pentru muncă și armată. Cum localnicii au rezistat marelui plan, s-a trecut la distrugerea a tot ceea ce ar putea fi utilizat economic și militar, un fel de tactică a pământului pârjolit în varianta rusă. Seamănă izbitor de mult cu ceea ce comiteau nomazii ce nu suportau așezările stabile.
Moscova a apărut ca un centru agresiv în numele religiei și acum continuă în numele unor diferite ideologii. Sclavii vor fi trimiși mai departe să piară pentru fanteziile conducătorilor ce nu părăsesc traiul bun din palatele luxoase. Orice imperiu trebuie să se extindă pentru a putea să exploateze resursele umane și materiale din regiuni cât mai vaste. Dacă nu se produce expansiunea, există riscul unei implozii.
Toate nenorocirile petrecute după 1917 au început să aibă legătură și să fie amplificate de deciziile luate în taină și apoi pe față la Kremlin. Oare câte victime au rezultat? Datele sunt secrete și la fel se procedează cu victimele din Ucraina. Oare câte victime au fost din cauza lipsurilor generate de producția de armament? Au ajuns oamenii să moară de foame sau din lipsa tratamentelor medicale sumare.
Sursă imagine: „Ivan cel Groaznic ucide fiul”, tabloul pictat de Ilia Repin surprinde remușcarea celui mai cumplit țar rus după ce și-a omorât "din greșeală" propriul fiu într-un moment de furie. Modelul de cruzime, ură și tiranie născut de Ivan cel Groaznic la conducerea țării încă bântuie Rusia, și pe noi de altfel.