Liderul de la București este apreciat astăzi pentru că a realizat construcții deosebite în timp relativ scurt și masele sunt impresionate de construcțiile gigantice. Se mai spune că pe vremuri era mai bine deoarece atunci nu pleca lumea peste granițe pentru un trai mai bun. Uită lumea să spună că era o disperare să se prindă un loc de muncă în Siria, Libia sau Iran.
Mulțimile nu prea iubesc școala și nici nu sunt interesate de studierea Istoriei, cea care este prea plină de date. Viața este scurtă și merită să fie trăită fără gândire. Multe adevăruri din anuarele statistice ale statului român sunt astfel uitate și lumea reține doar ceva povesti frumoase despre trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat.
Regimul comunist de la București a investit în combinate gigantice după cum dicta Moscova și este clasic combinatul metalurgic din Galați, o copie a celui de la Magnitogorsk. Oamenii spun că atunci mergea economia și era ordine în patrie. Oare așa să fie? Adevărul crud se află în paginile pline de date și cele despre numărul decedaților sunt absolut șocante. Au pierit în anul 1980 14.347 de bebeluși și copii până la patru ani, ceea ce echivala cu 14 licee complete sau cu un orășel. Se poate spune că unii copii au venit pe lume cu malformații grave și n-au supraviețuit. Istoricii n-au subliniat în mediul virtual că Nicolae Ceaușescu n-a vrut să investească prea mult în incubatoare, poate ușor de realizat în patrie dacă ar fi fost încurajați inginerii să proiecteze în mod liber astfel de sisteme. A trebuit să se facă importuri serioase după 1990 și astfel a scăzut mortalitatea infantilă. Au fost 7.932 de decedați până la vârsta de patru ani în 1992, ceea ce însemna o îmbunătățire evidentă a condițiilor din spitale și a nivelului de trai. Se vedea îmbunătățirea în raport cu 1991, atunci când au fost consemnați 8.492 de pieriți.
Mulțimile de locuitori din România n-au o impresie prea bună despre politicienii democrați și adoră chiar un dictator mort pentru că le dă impresia de forță. Masele vor forță brută și nu putea poporul român să facă excepție de la legile formulate de renumitul Gustave Le Bon.
România socialistă a fost o patrie militarizată, un lagăr înarmat, care urma să participe la cucerirea lumii capitaliste și de aceea banii mergeau în uriașele uzine ale regimului impus cu tancurile de către sovietici în urma cuceririi din 1944. Abia din decembrie 1989 a început țara să fie un organism statal care să se îndrepte spre normalitate și autoritățile să se mai ocupe și de oameni. A fost un drum dificil și pe care mulți nu-l pot pricepe.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 107/1979