Schimburile de mărfuri sunt acel domeniu de activitate în care se stabilește practic valoarea unui produs în funcție de legea cererii și a ofertei. Piața internă a României a fost în plină expansiune și peste tot erau ridicate magazine, dughene și băcănii în care să se vândă produsele industriale românești sau străine. Chiar satele izolate începeau să aibă astfel de unități de vânzare.
Cele mai răspândite mărfuri vândute erau cele alimentare și au fost găsite în anul 1930 59.985 de firme, totalul oamenilor implicați în activitate fiind de 114.002, cetățeni străini fiind doar 1.638.
Românului îi plăcea să petreacă mult timp liber și erau consemnate 28.731 de hoteluri, restaurante, cârciumi și cafenele în care lucrau 66.462 de angajați și patroni. Piața era în continuă dezvoltare pentru că exista o adevărată obsesie pentru socializare.
Totalul centrelor de distribuție și al unităților bancare se ridica până la 124.308 și implica forța de muncă fizică sau intelectuală a 300.328 de persoane, din care străinii reprezentau 5.127 de persoane. Este evident că România Mare se dezvolta și statistica spunea în mod clar că 65,7% din aceste firme din domeniul Comerț și credit au fost deschise începând din 1919.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
