Istoriografia din România a început să cunoască o eliberare din ghearele propagandei de partid din decembrie 1989, dar încă timp de decenii au mai activat cei formați la școala de partid și care au scris după indicațiile aparatului de propagandă. Au apărut idei privind existența unei lupte împotriva Moscovei în perioada roșie și astfel unii oameni ai trecutului au încercat să transforme lagărul comunist în ceva benefic pentru neamul românesc. Zăpăcirea minții maselor largi de la orașe și sate a fost o preocupare fundamentală a celor aduși la putere de forța de invazie din 1944 și trebuia să se realizeze o dependență de partidul unic, cel străin de neam și țară.
A fost dezvoltată teza privind combaterea cu înverșunare a Planului Valev în anul 1964 și chiar s-a putut scrie folosindu-se termenul de independență. Peste tot a fost utilizată și expresia național-comunism, cea care a fost inclusă ca adevăr științific în manualele școlare. Mulți autori au luptat cu vitejie împotriva ideilor lui Valev și i-au dedicat multe laude lui Costin Murgescu, un economist din aparatul de propagandă. Se uită că oamenii de valoare ai neamului au pierit în lagăre de exterminare și temnițe înghețate.
Întreprinderea de stat pentru creșterea și îngrășarea porcinelor din Orăștie a fost o uriașă fermă prin care toate tezele împotriva lui Emil Borisovici Valev cad și se demonstrează că istoricii români au căzut în plasa politrucilor din 1964, cei care n-au mâncat chiar degeaba banii poporului. Minciuna rostogolită atunci a devenit adevăr istoric peste decenii. Geograful, nu economistul, Valev a scris în 1964 că ar fi bine să se dezvolte și agricultura în zona care a fost Țara Românească și astfel să se producă multe cereale prin combinarea irigațiilor cu solul fertil. Cum porumbul mult este ieftin, boabele strânse ar fi ajuns repede hrană pentru masele de porci, așa cum se procedase în Orăștie din 1958. Carnea a fost mereu insuficientă în perioada comunistă și nici pâinea nu se găsea întotdeauna la liber în ceea ce unii denumesc grânarul Europei. Valev nu s-a referit la lecția Orăștie din moment ce ținutul nu era învecinat cu Dunărea, dar o astfel de fermă de stat ar fi putut fi clonată în județele cerealiere din sudul patriei socialiste. Brejnev a scris cândva că economia socialistă este una a economiilor, ceea ce ar fi coincis cu ideea capitalistă a reducerii costurilor de producție. Teoretic, o fermă amplasată lângă o cale ferată sau un drum principal ar fi fost ușor de aprovizionat cu cerealele din apropiere și ar fi permis o îngrășare a suinelor pentru a se asigura apoi aprovizionarea cu carne și grăsimi. Costurile legate de transportul cerealelor ar fi fost drastic reduse.
Valev a fost acuzat că a dorit să transforme patria socialistă în simplu grânar al lagărului comunist, dar n-ar fi fost rău să crească producția de cereale, agricultura urmând să fie un consumator de substanțe chimice provenite de la uriașele combinate ale regimului. În plus, ogoarele ar fi fost lucrate cu mașinile livrate de industria grea, cea care era mândria comunismului. Ar fi utilizat oțelul livrat de la Galați, combinat metalurgic lăudat de geograful sovietic.
Agricultura a fost mereu disprețuită de zisele elite din spațiul românesc și nici presupușii gânditori comuniști n-au făcut excepție de la regulă. Fermele de porci ar fi asigurat materia primă pentru fabricile de salamuri și conserve din carne, cele ce aveau căutare și la export. Exista cerere și pe piața locală a marilor orașe românești, cele dezvoltate artificial de regimul roșu. Ar fi fost asigurate venituri frumoase pentru un stat ce controla în mod absolut comerțul și stabilea prețurile în funcție de ideile politicienilor ajunși cumva la putere. Industria alimentară ar fi fost un motor al economiei, dar a fost disprețuită de autorități și banii rezultați au fost pompați în industria grea, cea care era dezvoltată în exces din motive ideologice și cu un fanatism demn de o cauză mai bună.
Teoretic, Valev n-a scris ceva de rău despre România populară, dar istoricii români contemporani o țin în continuare cu combaterea zisului plan. S-a ajuns la apariția Planului Valev al lui Hitler. Există și unul al Uniunii Europene. Se vede că nu se prea citește, nu se face cercetare și apar fantezii pentru a se ocupa spațiul tipografic sau cel virtual, un ocean în care dispari repede dacă nu există cantitate.
România populară și apoi socialistă ar fi devenit un important jucător pe piața agricolă europeană dacă fabricile ar fi asigurat aprovizionarea cu tractoare, unelte agricole, produse chimice și tablă pentru conserve. Regimul politic avea alte preocupări și industria grea a primit fondurile principale, celelalte sectoare ale economiei fiind subordonate. Ideile lui Valev au fost bune, au fost copiate și detaliate de către Nicolae Ceaușescu în programul de guvernare, dar se știa că economia planificată era una de război și nu era loc pentru o organizare normală a activității industriale. Emil Borisovici Valev a propus în 1964 o agricultură intensivă și integrată în zisele raioane dunărene ale României, dar s-a trezit atacat din interese politice de la București, un exemplu tipic de gândire și acțiune comunistă.
Sursă imagine: Adevărul