Autoritățile de la București au avut grijă să legifereze orice împotriva celui care a condus efectiv România în perioada 1940-1944 și a fost definit drept criminal de război pe baza unei sentințe care a fost dată de un tribunal comunist. Politicienii și oamenii de știință din România democratică au o ură profundă împotriva generalului și apoi mareșalului Ion Antonescu. Se motivează că această atitudine este adoptată deoarece se are grijă de memoria celor uciși din ordinele venite de la București și care erau deosebit de dure și crude.
Motivul politicienilor contemporani a fost, este și o să fie frica de un model de guvernare care s-a dovedit eficient în vreme de război, atunci când România era prinsă între lagărul roșu și cel brun. Istoricul Andreas Hillgruber a scris clar în lucrarea Hitler, Regele Carol și Mareșalul Antonescu că liderul român a reușit să dezvolte schimburile comerciale cu o putere agresivă așa cum nu reușesc politicienii contemporani în vremuri normale și chiar era preocupat de domenii ce astăzi sunt complet neglijate de cei ce se consideră experți în administrarea țării.
Dacă România a importat din Germania în anul 1939 1.000 de tone de unelte agricole, s-a ajuns în 1942 la 2.400 t și chiar 2.500 t în anul următor. Era un salt uimitor în raport cu ceea ce se putea face în țară dacă există ceva gândire. Trebuie să se observe că liderul de la București era interesat, ceea ce rezultă din stenogramele ședințelor de guvern, de dezvoltarea agriculturii și au fost aduse unelte pentru țărani în epoca în care metalul ar fi fost necesar pentru puști și tunuri.
Politicienii contemporani au avut grijă să-l condamne pe Ion Antonescu, dar nu reușesc să demonstreze că sunt pozitivi la scara Istoriei prin ceva genial.
Sursă imagine: Romania Military
