Specialiștii spuneau că a fost o epocă de dezvoltare economică după Primul Război Mondial și coșmarul militar părea să fie uitat. Un trăsnet din senin a lovit însă în New York. Crahul financiar din octombrie 1929 a fost cel care ar fi dus la declanșarea Marii Crize Economice, fenomen care s-a întins până la declanșarea unui nou conflict mondial. S-a descris pe larg ceea ce s-a întâmplat în întreaga lume și legiuni de specialiști au publicat cărți voluminoase pentru slavă personală. A devenit adevăr științific tot ce a concluzionat lumea academică. Repetată timp de decenii, teoria istoriografică a devenit ceva de necontestat. Totuși, repetarea insistentă parcă aduce aminte de manipulări sistematice prin sufocare cantitativă.
Istoria oficială conține idei principale privind lipsa de comenzi din industria grea și încetarea activităților din domeniul construcțiilor. A fost normal ca nivelul de trai să se prăbușească și să crească numărul de șomeri. A fost un rău universal și nu s-a putut opune biata elită din societatea epocii.
Realitatea a fost complet diferită de ceea ce au scris unii savanți și ziariști și apoi au răspândit cei ce sunt obișnuiți să repete toată viața teoriile citite cândva și pe undeva. Paradoxul a fost că tocmai în zisă eră de recesiune activitățile din domeniul construcțiilor au fost uluitoare și chiar fața planetei a fost schimbată prin construcții impresionante.
Oamenii ar putea să creadă că orașul New York, epicentrul recesiunii, a fost devastat de tsunamiul economic și a urmat o eră de sărăcie profundă și legendară. Aceasta este o iluzie și faptele n-au mai fost analizate în mod serios. Realitatea era că investitorii au susținut ridicarea din temelii a Chrysler Building. Se zice că s-au ivit primele semne ale problemelor economice din 1928, dar a apărut un zgârie-nori care schimba peisajul metropolei ce nu doarme niciodată. Colosul strălucea că un simbol al capitalismului triumfător și devenea în 1930 cea mai înaltă construcție din lume. Era ridicat exact când se spune că începea o furtună economică.
Cum lumea capitalistă are drept motor competiția acerbă, concurența a pus în șantier din 1930 o nouă construcție monumentală și care să fie mai deosebită decât cea care domina deja pădurea de zgârie-nori. A fost inaugurată în 1931 și a primit numele de Empire State Building. Construcția din beton, oțel și sticlă se ridica până la 381 m și a devenit repede un simbol al orașului. Concurentul Chrysler Building rămânea departe în urmă cu cei 282 de metri înălțime. N-au fost luate în calcul antenele radio. Erau clădiri suficient de înalte pentru a schimba curenții de aer din regiune. Munți de materii prime au fost extrași, prelucrați și transportați pentru a ridica imobilele istorice. Se observă că ambii giganți au fost asamblați tocmai în era în care se spune că nu erau fonduri și activitatea în construcții a fost practic oprită. Așa se spune în cea mai mare enciclopedie virtuală la sfârșitul anului 2025 și nu se modifică în spiritul adevărului.
Muncitorii au fost trimiși în 1931 să modifice cursurile mari de apă și a fost început Barajul Hoover pe fluviul Colorado. Lucrările au durat până-n 1936 și a apărut Lacul Mead care poate să ajungă la o suprafață de 640 km². Barajul era o minune a artei inginerești, grosimea la bază fiind de 200 de metri și la vârf de 14 m. Volumul materialelor incluse în zidul din beton urca la 2.480.000 m³ și a fost un efort financiar deosebit. A devenit cea mai puternică hidrocentrală în septembrie 1939, exact la timp pentru susținerea economiei de război. Muncitorii au transformat rocile în ciment pentru a ridica un zid rezistent în calea apelor ce urmau să modifice deșertul în rezervor hidraulic pentru civilizația industrială.
Istoricii din întreaga lume au tot scris că nu se construia ceva deosebit în lume în era de recesiune și a fost în epocă o adevărată revoluție în domeniul industrial și imobiliar. Oare cât timp se vor repeta poveștile despre Marea Criză Economică? Construcțiile amintite încă există și au demonstrat cât de importante au fost în evoluția SUA. Dacă barajul este uitat undeva pe cursul unui fluviu, cei doi zgârie-nori au fost cele mai înalte clădiri ale lumii și dovezi ale capitalismului triumfător.
Există tot felul de critici și s-ar putea să se spună că sunt prea puține dovezi în sprijinul teoriei că planeta era transformată cu multă furie după gusturile celor de la putere. Regimul comunist de la Moscova a poruncit în 1927 bararea fluviului Nipru și s-a început realizarea hidrocentralei ce urma să devină cea mai mare din Europa. A fost terminată în 1932 și a început să livreze în regiune energie electrică ieftină. Teoretic, cetățenii sovietici se puteau bucura de un nivel de trai mai bun. Din păcate, mulți locuitori erau trimiși la muncă forțată în lagăre de concentrare sau piereau de foame tocmai în grânarul ucrainean. A fost un adevărat genocid prin înfometare și este cunoscut sub denumirea de Holodomor. Marea construcție a înghițit multe resurse fără să aducă beneficii tocmai în era de recesiune.
Trebuie să dispară teoria că nu s-a muncit în epocă și că n-au fost realizate construcții deosebite. A fost o epocă în care munți de materiale au fost deplasați în vederea ridicării unui civilizații moderne și a fost modificată fața Terrei după gustul oamenilor.
Sursă imagine: Wikimedia Commons