Președintele Bulgariei este om politic în funcție și are dreptul să vorbească. Este un drept universal al omului și trebuie respectat. Partea proastă este că liderii aruncați într-o funcție în urma jocului votărilor habar n-au să gândească și nici nu țin la fericirea poporului pe care se presupune că-l conduce spre mai bine.
Conducătorul de la Sofia s-a declarat pro-rus și i-a cerut omologului ucrainean să cedeze toate teritoriile cerute de Moscova și astfel n-ar mai fi război. O astfel de cerere este inacceptabilă pentru un popor care permanent a fost sclavizat și terorizat din ordinul celor care au vrut mereu să exploateze teritorii vaste pentru un trai fericit și opulent în orașe ce imită urâtul Occident. Se pune însă întrebarea cum a putut un lider slav să se implice numai de partea celor pe care-i adoră. Oare care ar fi reacția Sofiei dacă Turcia ar cere toate teritoriile în care locuiesc locuitori ce ascultă de Ankara?
Ce înseamnă să ai un mesaj pro-Moscova în lumea contemporană? Este evident că omul politic nu iubește poporul bulgar, cel care a fost crunt exploatat de sovietici în perioada 1945 – 1989. Lagărele de exterminare și execuțiile cât mai brutale au fost darurile oferite de invadatorii ce soseau dinspre nord. Bulgaria a rămas una dintre cele mai sărace țări socialiste și era la mare concurență cu România lui Nicolae Ceaușescu, cel ce se visa urmașul lui Stalin.
Este evident că în zadar se votează persoane noi în funcții importante dacă ideile ce zac în creierele presupus educate superior sunt din alte vremuri. Bulgaria a intrat în Uniunea Europeană și are acum alte valori intelectuale. Alianța militară din care face parte este opusă fostului centru de putere ce mereu caută sclavi pentru a susține slava a două uriașe orașe, adevărate găuri negre din punct de vedere economic.
Economia Bulgariei are ca principal partener la importuri Germania și tehnologia vestică ridică nivelul de trai al poporului și al afaceriștilor de la sud de Dunăre. Turcia, Grecia, România și Italia sunt următorii colaboratori ai Sofiei. Rusia, cu tot potențialul imens, abia a atins 6 procente datorită livrărilor de combustibil. Exporturile sunt orientate în primul rând tot spre Germania și aceasta este urmată de România. Rusia nu se găsea în primii zece clienți pentru mărfurile bulgărești în anul 2020.
Beția ideatică este deosebit de periculoasă și cel afectat nu-și revine vreodată. Presa românească relata în mai 2023 că se plănuia realizarea unui canal navigabil între Ruse și Varna, idee dragă comuniștilor din trecutul totalitar. Chiar dacă vapoarele pot circula pe fluviu și prin ecluzele românești, Sofia vrea să îngroape bani europeni într-un experiment ce amintește de eșecul economic românesc care a dus poporul la sărăcie și înfometare. Trebuie spus clar că acum contează viteza de deplasare a mărfurilor și un canal este ceva din secolul al XIX-lea, o idee uzată moral. Orice alt mijloc de transport este mai interesant din punct de vedere economic decât lentul convoi de barje.
Se pare că trebuie înființat un organism statal care să verifice declarațiile oficialilor și legile din punct de vedere al normalității.
Sursă imagine: Președenția Rusiei