Anul 1938 a fost recunoscut chiar și de către istoricii comuniști drept cel mai bun din perioada burgheză și a devenit o obsesie istoriografică să se facă o comparație între economia de atunci și cea de după trei decenii. Falsul a fost promovat drept adevăr istoric în toată perioada de ocupație ideologică.
Statul și patronii din România erau interesați în mod deosebit de dezvoltarea pieței interne și era nevoie de cât mai multe mașini, aparate și motoare. Muncitorii pricepuți puteau să realizeze cantități importante de mărfuri de calitate, dar cererea era prea mare și numai producția mecanizată mai putea să facă față. Au fost importate în 1937 40.585 t de mărfuri destinate economiei și s-a ajuns la 41.966 t în anul de referință pentru istoria Românilor. Poate fabricile arătau la fel la exterior, dar interiorul se schimba de la o zi la alta. Mișcarea persoanelor și a mărfurilor era accelerată prin aducerea de mijloace motorizate și masa acestora a ajuns la 14.685 t.
Se producea și o consolidare a României prin creșterea cantității de bunuri din fier și s-a stabilit că au fost cumpărate 383.917 t, copleșitor de mult în raport cu cele 298.333 t din 1937. Se adăugau 20.062 t de alte metale și metaloide, economia înregistrând o foame de cupru, zinc și aluminiu. Se dezvolta industria locală de avioane și erau necesare cantități în creștere de produse cu destinație specială.
A crescut interesul pentru instrumente optice de toate tipurile deoarece se încerca să se treacă dincolo de posibilitățile ochiului uman. Erau necesare și în școli și spitale pentru a realiza instruirea elevilor sau tratarea bolnavilor prin vederea problemelor. Dacă au sosit 137 de tone în 1936, s-a ajuns la 192 t în 1938 și erau bunuri de o calitate deosebită.
România nu mai arăta la sfârșitul anului 1938 cum a fost în ianuarie, dar oamenilor timpului, prea obișnuiți cu clădirile și realitățile vieții cotidiene, li se părea că nimic nu s-a schimbat.
Surse imagini: Wikimedia Commons
