Conducerea de la București a fost obligată să intre în prima conflagrație mondială pentru a ajuta la victoria Antantei și astfel să fie realizat și visul național de unire a tuturor românilor. Calculele din birouri nu s-au potrivit cu cele din teren și țara a cunoscut crunta dominație germană, cele mai cumplite trupe fiind cele ale Bulgariei. Întregul stat a fost afectat de la un capăt la altul de masele de soldați ce se ocupau cu distrugerile.
A trebuit să fie luate măsuri pentru refacerea infrastructurii și a fabricilor devastate de trecerea armatelor și de lupte, importurile fiind vitale la nivelul anului 1919. Dacă lemn, cărămidă și piatră de construcție se găseau pe plan local, fierul era un produs mereu insuficient. Au fost aduse 25.998 t de metal și lucrări din acest rezistent la trecerea timpului. Existența surselor de petrol favoriza accelerarea procesului de motorizare și au fost aduse mașini cu o masă de 1.363 de tone. Domeniul afacerilor trebuia să profite de pe urma răspândirii motoarelor și a utilajelor industriale, autoritățile constatând sosirea a 9.360 t de mărfuri. Produsele industriale locale puteau să fie frumos finisate cu ajutorul a 958 t de vopsea și lacuri.
Piața internă avea nevoie de produse chimice și de medicamente, cele din urmă fiind necesare înfrângerii epidemiilor ce apar după un conflict de amploare și de durată. Au fost cumpărate 6.253 t de mărfuri de calitate.
România Mare începea să fie în fiecare zi mai frumoasă și lipsită de urmele războiului. Chiar devenea strălucitoare prin cele 3.265 t de sticlărie. Anul 1919 a fost cel în care întreaga societate a încercat să-și revină după nenorocirea militară și după transformările radicale din regiune, avântul economic fiind încetinit de lipsurile generate de jaful sistematic produs de armatele de invazie și de trupele aliate ruse.
Sursă imagine: Sursa Zilei