Anul 1945 a adus la putere o grupare politică extremistă ce avea sprijinul tancurilor sovietice și s-a trecut la dezvoltarea unei economii după principii pur științifice, cele oferite de Marx și Stalin. Trebuia să fie un paradis terestru, dar care nu mai avea nevoie de vreo divinitate pentru a influența deciziile și viețile oamenilor.
Anuarele statistice ale statului comunist au prezentat date despre comerțul exterior și nici nu mai contează dacă sunt exacte sau cosmetizate. Rezultă din cele imprimate că a fost un dezastru și informațiile rezultă și din volumul publicat în anul 1968.
S-a scris mult că România socialistă a păstrat relațiile diplomatice cu statul Israel și a fost descrisă această acțiune drept o distanțare de Moscova. Dar de ce trebuia Bucureștiul să fie interesat de statul evreu? Ce schimburi comerciale erau întreținute cu organismul statal din Orient? Nimic! Chiar dacă ambele părți aveau nevoie de schimburi de mărfuri, partea română consemna valori derizorii la bunurile exportate și la cele importate. Nu se făcea ceva serios pentru a dezvolta comerțul cu o sursă de valută forte.
Datele din anuarul pe anul 1968 încep cu ceea ce s-a schimbat în 1961 și atunci a fost un total de 13 milioane de lei valută, importurile fiind de peste trei ori mai mari decât exporturile. Economia socialistă nu era lăsată de autoritățile politice să facă livrări serioase de mărfuri și Israelul era o piață absolut secundară, în care nici măcar nu merita vreo urmă de investiție comunistă.
Interesant este că nici cu alte state din lumea capitalistă nu erau dezvoltate relații comerciale cu adevărat rentabile pentru ambele părți. Se aplicau principii staliniste și nu trebuia să meargă prea bine lagărului imperialist. Dacă Israelul avea un număr mic de locuitori, Turcia era o piață deosebită și ar fi fost necesară o apropiere de Ankara și de Istanbul. Totalul bunurilor schimbate a fost estimat la 14,9 milioane de lei valută, ceea ce era derizoriu în raport cu potențialul ambelor părți. Orice putere economică are grijă să dezvolte relații de prietenie cu statele vecine și astfel să fie reduse drastic cheltuielile legate de transport. Daca acestea erau făcute pe mare, avantajele erau deosebite.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost un stalinist mai fanatic decât mulți cei din cercurile de la Kremlin și nu putea să fie prieten adevărat cu statul evreu. Au fost făcute unele schimburi comerciale pentru a ține economia socialistă pe linia de plutire, dar gândire economică reală nu exista. Israelul era numai o parte din lagărul capitalist și trebuia să dispară la momentul oportun.
Surse imagini: Fototeca online a comunismului românesc, 31(18)/1950
