Victor Suvorov a deranjat în mod deosebit de grav comunitatea istoricilor din fostul lagăr socialist prin tezele lansate. A scris negru pe alb că dictatorul de la Kremlin a dorit să cucerească întreaga planetă în numele presupusele valori comuniste și a plănuit să înceapă operațiunile militare împotriva Germaniei naziste, singura putere capabilă să desfășoare operațiuni terestre. Dacă erau zdrobite diviziile de Panzere din est, întregul continent ar fi căzut ca un măr copt. Armata Roșie era dispusă în poziții ofensive și noi eșaloane soseau din adâncimea teritoriului sovietic. Lovitura germană din 22 iunie 1941 a dus la o prăbușire rapidă a întregului dispozitiv și au urmat dezastre militare uluitoare.
Istoricii comuniști și mulți din lumea occidentală au plâns după diviziile pierdute în vara anului 1941 și au subliniat că Armata Roșie era slab dotată, slab instruită și lipsită de ofițeri capabili în urma epurărilor inițiate de Stalin. Teoria lui Suvorov era definită drept absurdă din moment ce diviziile sovietice n-au fost capabile să asigure apărarea frontierei de vest.
Realitatea era că Stalin putea să formeze unități militare din peste 23.000 de blindate de toate tipurile și practica războiului cu Finlanda demonstrase că mașinile definite drept vechi aveau mai multe vieți pe front precum pisicile. Unele avarii erau rezolvate chiar de echipaje cu ajutorul pieselor transportate la bord. Problemele mai serioase erau soluționate în atelierele diviziilor blindate, cele ce erau mobile prin folosirea camioanelor. Nici măcar un tanc lovit grav nu era trecut în istorie. Putea să fie trimis în uzinele mecanice pentru refacerea cutiei blindate, a motorului și a armelor.
Iosif Stalin dispunea în iunie 1941 de peste 18.000 de tancuri funcționale și ar fi fost posibilă formarea a 90 de divizii blindate. Mașinile foarte vechi, uzate moral și fizic, puteau să fie material de instrucție sau să devină puncte de foc în defensivă. Reparate, aceste mașini puteau fi trimise pe direcții definite drept secundare și astfel forța principală să fie concentrată pe direcția definită drept principală.
Atacul german din 22 iunie 1941 a însemnat cel mai mare dezastru din viața lui Stalin. Artileria germană a început să tragă prima și a lovit toate obiectivele vizibile, deosebit de afectată fiind Divizia 41 de tancuri ce se află la sud de Brest. Luftwaffe a țintit aerodromurile pline de avioane cu stele roșii și s-a ocupat de gări și concentrări de trupe. Generalii sovietici au fost luați prin surprindere de amploarea ofensivei și n-au reușit să formeze mase de tancuri, infanterie și artilerie, totul acoperit de aviație. Dacă tancurile puteau să reziste unor lovituri venite din aer, caii și camioanele erau o pradă ușoară. A urmat o retragere în debandadă și s-a ales praful de tot ceea ce a fost concentrat la granița de vest și Uniunea Sovietică a fost îndiguită. Nu s-a cucerit întreaga planetă, așa cum jurase Stalin în 1924. A fost cel mai favorabil moment, dar soarta a vrut să fie altfel.
Surse imagini: Picryl
