Mulți sunt cei care cred că liderul care a preluat puterea în 1965 a iubit poporul român și a dus o politică de independență față de Moscova. Nea Nicu a devenit simpatic pe măsură ce politicienii actuali și-au distrus orice urmă de simpatie prin minciunile etalate. Nici nu se mai discută de modul în care au realizat acumularea primitivă de capital.
Realitatea a fost că liderul ce provenea din cele mai de jos categorii sociale a urât din adâncul sufletului neamul românesc, cel pe care-l considera materia primă necesară proiectului de cucerire a întregii planete în vederea realizării revoluției mondiale. Stalin încercase în 1939, dar proiectul a fost pus în practică doar parțial, chiar România fiind introdusă in lagărul în care erau dezvoltate intensiv închisori și lagăre de exterminare.
Învingerea lumii capitaliste se putea realiza numai prin folosirea din belșug a armamentului greu și un manual pentru instruirea ofițerilor de artilerie din rezervă prevedea clar care sunt caracteristicile aruncătoarelor de mine de calibrele 160 și 240 mm. Numai pentru cele mai grele se prevedea o normă de 45 de bombe pentru fiecare hectar unde se aflau trupe neobservate. Nu era o armă a săracului din moment ce fiecare tragere implica trimiterea spre inamic a 130 kg de oțel și explozibil.
Cele două guri de foc erau deosebit de scumpe și cu destinație specială. Nu erau prea potrivite pentru apărare, dar puteau să execute bombardamente astfel încât să lovească pozițiile defensive inamice în vederea realizării de breșe în care să intre detașamentele de asalt și apoi tancurile, cele necesare dezvoltării pungii în timp scurt. Armele speciale din cadrul trupelor României socialiste erau deosebit de puține și, dacă se tine cont de caracterul lor, ar fi trebuit să aibă servanți instruiți și disponibili în permanență.
Generalii doreau să dispună de rezerviști din belșug în vederea pregătirii marelui război ideologic și trupa ar fi avut la dispoziție armele din depozite. Rezerviștii ar fi primit guri de foc din rezerva sovietică în vederea realizării masei pe un punct sau sector de front, cercetașii urmând să precizeze care sunt pozițiile defensive vulnerabile.
Nicolae Ceaușescu avea o armată ce făcea parte din marea masă a lagărului comunist și dorea cu orice preț să îndeplinească visul lui Stalin. Nu era de mirare că erau formați ofițeri din belșug pentru arme ce nu existau în dotare în cantități mari.
Rezultatul confruntărilor cu lumea capitalistă ar fi fost deosebit de sângeros și de aceea s-a insistat pe creșterea natalității. Copiii erau carnea de tun a revoluției mondiale și nu se făcea ceva pentru fericirea reală a maselor de tineri, cei ce nu aveau o bucată de pâine.
Mortierul M240 a fost primit în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din dorința Moscovei de a extinde războiul cu blocul imperialist și cel puțin 12 exemplare au fost în uz din 1953 până-n 1995, an în care autoritățile de la București s-au convins că nu mai este cazul să mențină o tehnică de luptă nepotrivită cu războiul modern defensiv.
Românii n-aveau pâine deoarece Nicolae Ceaușescu ținea în continuare mase de tunuri și aruncătoare de mine, fiecare gură de foc având stocuri de muniție care să permită o luptă îndelungată.
Nici visul lui Nicolae Ceaușescu nu s-a îndeplinit, dar, spre deosebite de idolul mort în 1953, liderul de la București a fost executat chiar de militarii pe care-i formase pentru revoluția mondială.
Surse imagini: Fototeca online a comunismului românesc, 221/1977
