Războiul din Ucraina a început în mod oficial la 24 februarie 2022 și ar fi trebuit să fie de tip Blitzkrieg. Planurile de pe hârtie au fost frumoase, dar nu s-au potrivit cu realitatea din teren și armata rusă si-a epuizat resursele deplasate pentru susținerea trupelor avansate. Acestea au fost obligate să se retragă după ce au pierdut sau abandonat mult echipament greu, o adevărată mană cerească pentru apărători. Conducerea de la Kremlin a fost obligată să aducă noi blindate și cât mai multă artilerie în vederea păstrării supremației la nivel tactic și strategic. Gurile de foc au sosit împreună cu munți de muniții, o parte a depozitelor rusești fiind epuizată sau nimicită de dronele cu rază lungă de acțiune. Există în continuare stocuri impresionante pe direcțiile posibile de atac și în depozite bine camuflate și protejate. Fabricile cu destinație specială livrează noi tipuri de proiectile și rachete, dar tot nu este suficient pentru conducerea de la Kremlin.
S-a considerat necesar că trebuie să fie importate drone de tip Shahed din Iran și aceste arme uzate moral se dovedesc capabile să se strecoare la adăpostul întunericului spre obiectivele ucrainene. Conducerea de la Teheran s-a implicat în conflict și prin furnizarea licenței pentru robotul de luptă, scopul ascuns fiind să slăbească mortal două state creștine. Dronele au masa de circa 200 kg și cele asamblate în Rusia conțineau piese din SUA, Germania, China și Japonia. Războiul a devenit o afacere mondială pentru producătorii ce se laudă cu venituri record în urma unor activități corecte, legale.
Resursele iraniene nu erau suficiente și s-a apelat la munițiile livrate de Coreea de Nord, stat ce folosește aceleași tipuri de proiectile de artilerie precum armata rusă. Este și normal pentru că ambele state au parte de moștenirea sovietică și stalinistă. Micul stat asiatic este renumit prin aspectul de lagăr comunist militarizat și conducătorul suprem a putut să trimită bombe și proiectile către marele aliat. Mai mult. Au fost livrate și rachete tactice, multe distruse încă din depozitele rusești și astfel n-au mai ajuns să-și demonstreze puterea ucigătoare.
Întotdeauna se poate mai mult pentru dictatori și au fost expediate spre front obuziere autopropulsate de tip Koksan de calibrul 170 mm. Stăteau prin depozite coloșii de 40 de tone și nu aveau ocazia să se afirme. Armata ucraineană a reușit să lovească distrugător un astfel de sistem artileristic la începutul anului 2025 și o altă reușită a fost anunțată pe 14 aprilie 2025. O dronă at fi trecut de grilajul metalic de protecție și mașina de luptă a luat foc. Conflictul din Ucraina sau operațiunea militară specială aspiră resursele celor două state ale lagărului comunist și nu este ieftin să trimiți un corp expediționar tocmai în zona Kursk. Fiecare zi de luptă înseamnă o hemoragie de oameni și resurse și o parte a efectivelor ruse este compusă din mercenari din statele asiatice sărace, momiți cu bani și alte promisiuni de către recrutori zeloși. Militarii ucraineni au capturat în aprilie 2025 și doi luptători chinezi, dar au fost obținute informații despre existența a cel puțin 155. Ar fi efectivele unei companii de infanterie, ceea ce este nesemnificativ în raport cu populația colosului comunist. Conducerea de la Beijing nu va recunoaște vreo implicare oficială în susținerea în ostilitățile din Europa, dar militarii ucraineni au descoperit echipamente chinezești în dronele de atac. Trupele ruse folosesc mijloace de transport importate de dincolo de Amur, dar totul este considerat drept comerț cu produse civile.
Conducerea de la Kremlin a avut întotdeauna o obsesie pentru dezvoltarea artileriei și Stalin a hotărât să fie realizată o standardizare a muniției în vederea realizării de economii, ceea ce ar fi permis producerea mai multor mijloace de distrugere. Industria cu destinație specială este chemată acum să înlocuiască muniția sovietică folosită și fiecare proiectil are masa de 43,56 kg, compusă din oțel și explozibil. Se adaugă încărcăturile de propulsie. Se trage pe frontul din Ucraina cu orice și deosebit de periculoase sunt bombele de calibrul 240 mm, cele ce au o masă de 130,7 kg. Lansatoarele multiple de rachete au fost concepute să satureze o suprafață vastă cu metal și explozibil, artileria reactivă fiind o armă dragă conducerii sovietice. Un sistem BM-30 Smerch poate să transporte și să lanseze 12 rachete de câte 800 kg fiecare. Două lansatoare grele au fost identificate drept distruse pe bază de imagini. N-a scăpat nici un transportor de muniție strict specializat. Sunt dispozitive deosebit de scumpe și numai resursele unei mari puteri sunt suficiente pentru producție și utilizare. Statele din lagărul comunist s-au oprit la modelul BM-21 Grad, rachetele acestui sistem având masa de 66 sau 70 kg. Au fost nimicite 220 de astfel de camioane înarmate, dar se consideră că sunt ieftine și ușor de înlocuit.
Rusia a fost definită întotdeauna drept mare, dar investițiile în mijloace de distrugere epuizează rezervele și s-a ajuns la trimiterea pe front a tancurilor din seria T-55, cele ce acum sunt utile pe post de artilerie mobilă, proiectilele de calibrul 100 mm fiind din belșug și suficient de puternice. Ambele părți implicate folosesc tot ceea ce este util din era sovietică în vederea realizării de economii și pentru acoperirea lungului front. Orice armă sau mijloc motorizat poate să fie util în condiții de front și pentru a sugera slăbiciune. Conducerea de la Kremlin a intrat într-un conflict din care nu mai poate să iasă. Nu vrea să trimită valuri de oameni și de mașini în stil război mondial, dar hemoragia zilnică nu face decât să epuizeze economia și societatea.
Sursă imagine: Pexels