Ideologia promovată cu înverșunare de Kremlin spunea că trebuie să fie cucerită întreaga lume în cadrul revoluției mondiale și a fost iscat un război în Polonia, transformat repede în pârjol universal. Ostilitățile n-au evoluat după planurile staliniste, dar tot au ajuns forțele Armatei Roșii să ocupe întreaga Românie. Autoritățile comuniste au debarcat de pe tancurile sovietice și aveau creierul plin numai de idei lansate de forța de ocupație. Așa au rămas până la căderea regimului în 1989, dar unii ziși intelectuali au continuat până când au trecut la cele veșnice.
O misiune importantă a fost cea a ștergerii trecutului astfel încât numai și numai faptele comuniștilor să existe și să fie pozitive. A fost o plăcere pentru cei dornici să avanseze cu orice preț și prin minciună.
O idee dragă minciună a fost aceea conform căreia Al Treilea Reich, aliatul de nevoie al României, a jefuit resursele statului mai mic și n-a dat ceva interesant la schimb, nici măcar arme. A fost o misiune istovitoare, dar care a adus multe beneficii și, mai ales, faimă.
A fost o muncă dificilă din moment ce până la momentul atacului din iunie 1941 au sosit 50 de aparate de vânătoare Me-109, cele ce reprezentau coloana vertebrală a Luftwaffe. Se poate spune că un număr redus de avioane tocmai confirmă teoria științifică promovată de autorii de articole și cărți. Partea proastă pentru aceștia a fost și este că Me-109 era o aeronavă concepută să asigure superioritatea aeriană și deja o demonstrase pe front începând din 1939. Escadrilele românești au reușit să facă față inamicului numeros și să asigure acoperirea trupelor aflate în ofensivă. Piloții sovietici erau îndrăzneți și fanatici, dar trăiau un coșmar tehnologic, o psihoză a Me-ului 109. Nici măcar renumitul Il-2, un adevărat tanc zburător prin armura din oțel, nu rezista focului executat cu tunurile de calibrul 20 mm.
A scrie despre lipsa de armament german a fost doar o dovadă că regimul comunist a fost ridicat pe minciună și așa a rămas și în domeniul istoriografiei, cea care era un instrument în vederea spălării creierelor, cea care era realizată în mod popular și prin filmele istorice.
Avionul Me-109 a fost asamblat în serie deosebit de mare pentru a face față modernizărilor ce se înregistrau în domeniul aeronautic și a rămas letal până în ultima zi de război mondial. Problema germanilor era că uzura morală diminua permanent efectivele ce se aflau în prima linie și valurile inamice de bombardiere strategice avansat tot mai adânc în teritoriul Reichului și nici România nu era ocolită de noul pericol devastator. Dacă în 1942 a existat o timidă încercare americană de lovire a rafinăriilor, raidul de la 1 august 1943 a fost un avertisment serios despre potențialul industrial inamic. Conducerea de la București a cerut avioane moderne și ai sosit în primele șase luni din 1944 40 de Me-109 în varianta G, model ce era capabil să atace bombardiere de tip B-24 sau avioane de vânătoare de tip P-51 Mustang. Era deosebit de neplăcută întâlnirea cu un astfel de mijloc de luptă și piloții americani se vor convinge că rafinăriile sunt aparate cu înverșunare. Și trupele sovietice au putut să înregistreze golurile ce apăreau în rândurile escadrilelor de vânătoare, bombardament, asalt sau recunoaștere.
Sunt numai două exemple din care rezultă că Berlinul n-a trimis numai ornamente de brad și armament de captură din Polonia. Arhivele încă mai ascund documente referitoare la dotarea trupelor române prin efortul aliatului german, dar pierderile erau deosebit de ridicate din cauza luptelor sau a accidentelor și fabricile n-au făcut față efortului de război.
Surse imagini: American Heritage Museum
