Spun românii că pe vremea dictaturii comuniste aveau oamenii locuri de muncă și astfel nivelul de trai era bun. Era mai bine înainte de 1989, mai ales că minereurile și cărbunele era prelucrat mai departe în furnale pentru obținerea de oțel. Industria metalurgică oferea materia primă pentru ramura construcțiilor de mașini, ceea ce însemna un venit superior din întreaga activitate economică. Ideile comuniste pornite din cărțile lui Marx au fost preluate de către Nicolae Ceaușescu și aplicate cu fanatism pentru a demonstra superioritatea regimului totalitar în raport cu economia concurențială.
Nicolae Ceaușescu era un lider specializat chiar în economie și mulți încă zic că a fost un adevărat patriot român. Problema era că nu avea păreri personale și toate erau preluate din opera lui Iosif Stalin. Industria militară folosea metalul după 1970 la producerea de armament în cantități cât mai mari.
România socialistă era un imens lagăr care producea tehnică de luptă pentru a obține fondurile necesare susținerii politicii de industrializare forțată și pentru a promova revoluția mondială.
Uniunea Sovietică a făcut eforturi la o scară mult mai mare și fericirea oamenilor se măsura în kilograme de oțel pe cap de locuitor. Se repeta în toate cărțile superioritatea în domeniu față de capitalism și oamenii au rămas cu ideea că era bine în epoca statului comunist. Erau locuri de muncă și asta era bine pentru populație. Iosif Stalin chiar a vrut să realizeze în practică descrierile aparatului de propagandă și oțelul a început să curgă spre capetele oamenilor.
Anul 1939. Dictatorul de la Kremlin a decis că Finlanda este un stat ce trebuie cucerit pentru că are granițele prea aproape de Leningrad. În plus, fusese provincie a Imperiului țarist. Populația micului vecin era de numai 3,686 milioane de locuitori și nu dispunea de forțe militare dotate cu tehnică modernă. Teritoriul părea ușor de parcurs cu ajutorul tancurilor și la 30 noiembrie tunurile au început să piseze pozițiile inamice pentru a deschide drumul blindatelor. Armata Roșie începuse o nouă cucerire ce trebuia să fie un marș triumfal. Rezistența a fost surprinzător de puternică și s-a ajuns la cumplitul Război de Iarnă. Au fost consumate 127 de milioane de cartușe de pușcă în ceva mai mult de trei luni, ceea ce echivala cu 34 de lovituri pe cap de locuitor. Dacă se face un calcul numai pentru militari, se ajunge la 367 de cartușe, ceea ce era enorm pentru un conflict mic.
Industria lui Nicolae Ceaușescu a avut aceeași misiune, dar mulțimile nu cred că se făcea totul pentru moarte. Adevărul este mereu la vedere, dar se crede în povești despre patriotismul fostului dictator. Anul 1989 a adus la lumină adevăratele produse ale fabricilor socialiste. Oamenii au fost striviți de transportoare amfibii blindate și de șenilele tancurilor. Arsenalul era completat cu gloanțe ascuțite din belșug și s-a tras masiv în decembrie 1989. Există unii români care nu pot crede că a fost o menținere a sărăciei de dragul tancurilor pentru că nu le-au văzut cât au trăit sub jugul comunist. Uită oamenii că tocmai camuflarea tehnicii grele este principala misiune a militarilor și în dictatura comunistă totul era ascuns cu grijă de ochii străinilor și de cei ai poporului înfometat. Blindatele au răsărit în decembrie 1989 și au făcut să răspândească moartea printre cei ce doreau să scape de tiranie. S-a tras fără milă și îndurare și nici nu s-a făcut economie de muniție.
Sursă imagine: Wikimedia Commons