Perioada comunistă în care destinele locuitorilor au fost conduse de către Nicolae Ceaușescu a făcut obiectul unor vii dezbateri în rândurile maselor populare și nu se putea ca savanții să nu profite de temă pentru a scrie articole și cărți stufoase. Ascensiunea socială trebuie făcută prin orice mijloace.
Cercetătoarea Lavinia Betea a publicat lucrarea Ceaușescu și epoca sa în anul 2021 după o îndelungată documentare în arhive. N-au fost omise nici sursele edite și interpretările altor analiști, ceea ce a dus la apariția unui tom care se oprește prin Concluzii la pagina 792. A fost o operă istoriografică dificil de realizat din cauza marii cantități de material documentar și a fost un demers istoriografic necesar pentru înțelegerea unei perioade din istoria României ce este catalogată drept controversată.
Concluziile din ultimul paragraf sunt mai mult decât șocante. Se scrie acolo că Nicolae Ceaușescu a reușit să aducă patriei prestigiu internațional și nu poate să fie omisă perioada din istoria României. Această concluzie demolează întreaga lucrare și vine să reabiliteze opera dictatorului de la București. Ideea cu realizarea prestigiului se regăsește în gândirea maselor populare și nu putea să nu afecteze lumea intelectualilor. Se știe că prestigiul poate să fie asigurat prin dezvoltarea unei industrii performante, prin ducerea unei politici internaționale de pace și prietenie, prin realizări culturale și sportive de excepție. Oamenii de rând chiar spun că acum nu mai sunt atât de multe medalii ca odinioară.
Problema este că Nicolae Ceaușescu a făcut totul împotriva prestigiului neamului românesc și s-a ocupat în mod maladiv de internaționalismul socialist. Oare la ce folosea trimiterea unui lot de 8.000 de arme automate Vietnamului în 1972? Erau luați bani de la occidentali, băgați în mitraliere și acestea erau trimise drept ajutoare pentru a extinde viața de lagăr comunist pe întreaga planetă. Se emite o concluzie în mod superficial prin trecerea peste activitatea grănicerilor de pe frontiera cu Iugoslavia. Au fost publicate două volume întregi despre cei uciși de oamenii regimului cu gloanțe ascuțite sau cu elicele de la șalupele grănicerești. Mormintele tac sunt cărți ce uimesc prin cruzimea autorităților și nici nu bănuim astăzi câți domni respectabili cu părul alb iau pensii speciale pentru fapte de tortură. Autorii au avut probleme din partea oamenilor în uniformă din județele de vest, cei ce doreau să ascundă crimele regimului totalitar deoarece pătau prestigiul instituțiilor acum democratice.
Un regim de nuanță comunistă nu poate să fie pozitiv și să nu uităm că Nicolae Ceaușescu adora statele de tip lagăr precum Coreea de Nord și China. Oare despre ce prestigiu se poate discuta? Au fost obținute medalii strălucitoare de către sportivi talentați. Oare nu cumva și Coreea de Nord procedează la fel? Sunt oamenii mai fericiți dacă au fost luate câteva medalii prețioase?
România comunistă nu trebuie să fie luată drept model și perioada 1940 – 1989 a fost o epocă în care adepții unui partid extremist au făcut totul pentru a transforma poporul român într-o masă de sclavi ideologici în timp ce propaganda vindea idei frumoase despre libertate, eliberare, eliminarea exploatării, viitor socialist luminos, gloria neamului etc.
N-a existat ceva pozitiv în perioada respectivă și dovada este că oamenii au emigrat legal și ilegal cum au putut până-n decembrie 1989. Apoi s-a spart barajul și fuga spre Occident a echivalat cu un exod ce nu s-a oprit nici astăzi.
Sursă imagine: filme-carti.ro