Populația din România contemporană crede că pe vremuri a fost o industrie înfloritoare și chiar unii intelectuali pot face astfel de afirmații. Cum viața este scurtă și trebuie trăită, se merge pe repetarea unor idei puține, ferme și profund greșite.
Nicolae Ceaușescu a fost acel conducător care n-a iubit deloc poporul român și a luat decizii numai în defavoarea celor supuși luminoasei sale gândiri geniale. Marea eroare săvârșită a fost o orientare a comerțului spre lagărul socialist asiatic și astfel prețioase resurse și, mai ales, timp au fost pierdute. Se recomanda o apropiere de Coreea de Nord, dar schimburile cu statul asiatic slab dezvoltat erau calculate în anul 1973 la numai 167,1 milioane de lei valută. Situația era dezastruoasă în cazul Mongoliei, cu doar 38,4 milioane de lei valută. Era cam aceeași sumă cu cea rezultată din colaborarea cu Vietnamul cel bombardat (36,3 milioane de lei valută). Și Siria ajungea abia la 68 de milioane.
Statul comunist român nu reușea să obțină prea multe mărfuri nici din parteneriatul cu Bulgaria și aici schimburile se reduceau la 710,9 milioane de lei valută, chiar dacă cheltuielile de transport ar fi fost reduse. Ungaria abia ajungea la 981,3 milioane. Partea proastă era că se proceda la o neglijare a unor state capitaliste dezvoltate. Suedia avea schimburi comerciale de numai 356,1 milioane. Spania abia dacă trimitea și primea mărfuri de 326,9 milioane. Canada stătea și mai prost, doar 159,2 milioane.
Autoritățile de la București au reușit să risipească produse interesante spre state de unde nici măcar materii prime nu se aduceau din belșug, dar primau interesele ideologice.
Sursă imagine: Wikimedia Commons