Istoricii au scris că vinovat de dezastrul din iunie 1941 a fost liderul de la Kremlin, cel care n-a fost de acord să treacă industria pe picior de război și astfel Germania a avut un mare avantaj în ceea ce privea dotarea cu armament modern. Acuzele au fost redactate în diferite forme, dar ideea de bază era aceeași și a rămas până astăzi în paginile cărților de istorie contemporană.
Se pare că specialiștilor în cercetarea trecutului nu prea le este drag adevărul sau nu prea înțeleg ceea ce a scris negru pe alb chiar mareșalul Jukov, cel ce este mult admirat și citat în spațiul rusesc și nu numai. Acesta a spus clar că Armata Roșie a primit de la 1 ianuarie 1939 și până-n iunie 1941 29.637 de tunuri de câmp de diferite calibre, ceea ce demonstrează că industria sovietică transforma de zor metalul în piese de artilerie moderne.
Orice specialist poate să publice un articol în care să precizeze că erau puține și nu oferă vreun termen de comparație. Oare ce poți să faci la nivelul unui conflict mondial cu ceva mai mult de 29.000 de tunuri, unele fiind doar de calibrul 76,2 mm? Ce poate să facă un astfel de instrument de război sau, mai grav, unul de calibrul 45 mm? Industria sovietică avea multe fabrici, dar producea puțin și prost după gustul istoricilor și al jurnaliștilor.
Istoria ar trebui să fie scrisă după reguli stabilite în mod logic și științific, adevărul fiind în centrul atenției celor ce vor să descopere lecții utile în evenimentele din trecut. Iosif Stalin a reușit să asigure aprovizionarea cu tunuri de câmp a aproape 380 de divizii de infanterie, dar acestea încă nu erau mobilizate din cauza costurilor și a distanțelor. Liderul de la Kremlin dispunea și de divizii de tancuri, cavalerie și mecanizate, ceea ce putea să ducă la formarea mai multor mari unități cu tehnica artileristică existentă. Unele arme au fost pierdute în conflicte, dar Armata Roșie dispunea de guri de foc cum nu exista nici măcar în Wehrmacht. Tunurile de calibrul 76,2 mm pot părea la fel, dar Stalin a avut grijă să trimită trupelor piese regimentare cu țeava scurtă și tunuri la nivel de divizie pentru a se putea trage chiar împotriva blindatelor ușoare și medii. Erau produse și proiectilele potrivite pentru lupta contra armurilor din ce în ce mai rezistente.
Istoricii din întreaga lume au găsit formulări despre lipsa de pregătire a sovieticilor și mereu s-a dat vina pe industria care nu putea să asigure armament modern în ritmul în care erau formate marile unități militare. Cercetătorii de stânga au considerat întotdeauna că fac un bine dacă scriu despre o Armată Roșie lipsită de dotare și, mai ales, slab instruită din cauza represaliilor inițiate de Stalin și cunoscute sub denumirea Marea Epurare.
Sursă imagine: Picryl
